Între orele 9 şi 10, Elena Ceauşescu i-a primit pe "oamenii casei" - Nicolcioiu, Bobu şi Curticeanu. Apoi au început şedinţele. Patru într-o singură zi!
Prima dintre ele - în "troika" de cadre (cu Bobu şi Constantin Radu) la săliţă a ţinut peste jumătate de ceas. A întrerupt-o pentru a merge, după o pauză scurtă de zece minute, la şedinţa de lucru prezidată de Nicolae Ceauşescu cu tema probleme financiare (orele 11:00-12:00).
A reluat, într-o a doua repriză, şedinţa cu cadriştii ei (12:05-13:00). Dacă Radu era mai nou introdus în chestiuni de cadre, Emil Bobu avusese probabil acces şi la dosarele soţilor Ceauşescu. Ştia atunci că nici măcar dosarul secretarului general nu era "curat". În dosarul de cadre, întocmit în februarie 1945, apare menţionat că tatăl Andruţă făcuse politică liberală. Iar fratele, celălalt Nicolae (zis Nicu în 1945, iar mai târziu când ajunge comandantul şcolii de Securitate de la Băneasa, Nicolae-Andruţă) avusese simpatii legionare. Naşul de botez al lui Ceauşescu ajunsese mai târziu legionar. Muncitor la Malaxa, îşi spusese Stănilă Scorniceşti. În reeducarea de la Aiud, foşti capi ai mişcării legionare au vorbit şi despre rugăciunile nevestei lui Stănilă Scorniceşti pentru finul Ceauşescu, punându-l în încurcătură pe comandantul închisorii.
După-amiază, şedinţa prezidată de Nicolae Ceauşescu pe tema organizării şi modernizării metalurgiei a început la 16:30 şi a sfârşit la 17:25. Că metalurgia şi celalalte ramuri industriale trebuiau modernizate, "indica" şi Ceauşescu. Şi-o închipuia însă în stilul "marelui salt înainte" lansat de Mao: operă a colectivelor de inventatori şi inovatori din întreprinderi, fără importuri de tehnologie ori materii prime. Cadrul "potrivit" li se crease de către Ceauşescu prin Festivalul "Cântarea României"!
După ultima şedinţă, la Cabinetul 2 a fost pentru câteva minute şi Ion Ursu (orele 17:35-17:42).