Primul la raport – generalul Vlad (9:55 – 10:15). Noutăţile, indiferent, cum ar fi fost prezentate, n-aveau cum fi liniştitoare.
Şeful Securităţii statului îşi prezentase în scris, fără îndoială, raportul privind arestarea diplomatului Răceanu şi rezultatele anchetei preliminare după anunţarea "fugii" lui Liviu Turcu. Le raportase, după obicei, întâi lui Nicolae Ceauşescu. Apoi, în virtutea rolului de filtru al motivelor de enervare şi supărare pentru Tovarăşul, asumat de câţiva ani încoace de către Elena Ceauşescu, fusese Vlad chemat şi la Cabinetul 2.
Dacă "ai noştri trădau cauza", de peste hotare veneau veşti şi mai proaste. 15.000 de emigranţi maghiari din Canada trimiseseră scrisori de reclamaţie împotriva României Secretariatului Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare de la Viena. În Capitala unei ţări frăţeşti – la Varşovia – se striga "Jos Ceauşescu!". Iar Ambasada Franţei la Bucureşti trimite mereu emisari la Cluj să ia legătura cu Doina Cornea sub pretextul că fiica acesteia e cetăţean francez.
Poate că Elena Ceauşescu fusese de faţă şi la raportul făcut de generalul Vlad secretarului general. Căci mai mult decât cu şeful Securităţii au durat întrevederile din cabinetul ei cu Emil Bobu şi Ion Radu. Jumătatea de ceas cu Poliana Cristescu (11:25 – 11:55) va fi reconfortat-o. Un ultim vizitator – generalul Constantin Olteanu, secretar al CC – şi pauza de masă.
Până la 18:25, începând cu Emil Bobu se succed apoi la Cabinetul 2: Eugeniu Rădulescu (ce urmează a fi avansat peste câteva zile din funcţia de adjunct în cea de ministru al Industriei Construcţiilor de Maşini); Emil Bobu (de patru ori!); Ioachim Moga (prim-secretar la Cluj); I.M. Nicolae şi Maria Ionescu (adevăratul manager şi specialist de la ICECHIM).
Citește pe Antena3.ro