Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poate ca o reacţie la eşecul discuţiilor dintre Ungaria şi România de la 8 iulie, din Bucureşti, ministrul de Externe maghiar, Gyula Horn, s-a alăturat corului de voci care a lansat perspectiva unei posibile ameninţări militare, ba chiar nucleare, a României la adresa Ungariei.
Cei doi aliaţi în cadrul Pactului de la Varşovia sunt blocaţi într-o dispută plină de fiere pe tema modului în care Guvernul român tratează minoritatea maghiară; mai mult, românii acuză că Ungaria are pretenţii iredentiste asupra teritoriului românesc. Mult mai important, poate, este faptul că partea română a început de curând să echivaleze "revizionismul" teritorial maghiar cu "revizionismul" ideologic, în încercarea sa de a câştiga sprijinul populaţiei pentru regimul antireformă al lui Ceauşescu.
La o conferinţă de presă de la Budapesta de la 10 iulie, Horn a citat trei aspecte ale presupusei ameninţări militare din partea României. El a pretins că oficiali români de rang înalt au anunţat că România este capabilă să realizeze arme nucleare; el a spus că România va produce în curând rachete cu rază medie de acţiune şi că s-au formulat ameninţări la adresa securităţii teritoriale a Ungariei. Agenţia maghiară de ştiri care a relatat despre această conferinţă l-a citat pe Horn, care a spus că Ungaria nu doreşte să "dramatizeze" aceste declaraţii româneşti, dar nici nu doreşte să le lase să treacă fără vreun comentariu "în situaţia în care relaţiile dintre cele două ţări sunt încordate".
ARME NUCLEARE ROMÂNEŞTI?
Nu este pentru prima dată când un oficial maghiar şi-a exprimat în public îngrijorarea faţă de capacitatea vecinului său de a produce arme nucleare. În noiembrie 1988, secretarul Adunării Naţionale a Ungariei şi fostul secretar general al Comitetului Central, Mátyás Szurös, a afirmat că liderul român Nicolae Ceauşescu s-a lăudat în timpul unei întâlniri cu Károly Grosz, la Arad, în august 1988, cu capacitatea ţării sale de a "produce şi confecţiona orice", chiar şi dispozitive nucleare.
În aprilie 1989, Ceauşescu a comunicat CC al PCR că România are "capacitatea tehnologică" de a produce arme nucleare, dar a ales să nu meargă mai departe pe această cale, pentru că "noi ne opunem cu fermitate armelor nucleare". Totuşi, Ceauşescu a sugerat că orice stat are dreptul să dispună de o dotare militară proprie, iar această filozofie asociată cu marea sa slăbiciune de a fi lăudat pentru bravurile tehnologice ale României par să fi fost de ajuns pentru a alarma Budapesta. În timp ce observatorii vestici nu contrazic afirmaţiile lui Ceauşescu despre tehnologia românească, remarcă, în schimb, faptul că pentru a fabrica bomba atomică este nevoie de ceva mai mult decât de oameni de ştiinţă bine puşi la punct. Nimeni - poate cu excepţia Ungariei - nu crede serios că România dispune de un stimulent politic, militar sau economic pentru a se alătura clubului statelor ce dispun de arme nucleare.
RACHETĂ ROMÂNEASCĂ?
Preocuparea lui Horn privind ameninţarea cu racheta reiese dintr-un articol din ediţia de la 8 mai 1989 a Der Spiegel, când revista vest-germană a pretins că o instalaţie destinată producerii de rachete cu rază medie de acţiune este pe cale de a se construi în România, potrivit planurilor furnizate de o companie vest-germană. Nici un guvern şi nici o agenţie privată nu au confirmat această presupoziţie, iar presa maghiară a reacţionat cu scepticism. Horn a mai spus că un oficial român de rang înalt a anunţat că România va face în curând rachete cu rază medie de acţiune.
Nici o astfel de declaraţie publică nu este cunoscută, dar este posibil ca maghiarilor să le fi fost spus acest lucru în cadrul întâlnirii lor cu oficialii români în timpul întrunirii membrilor Pactului de la Varşovia, la începutul lui iulie, la Bucureşti. Au existat anumite speculaţii potrivit cărora Ceauşescu ar putea fi interesat de dezvoltarea rachetelor nucleare cu rază medie de acţiune, dar nu pentru uz românesc. Comerţul cu arme, mai ales către Lumea a Treia, a reprezentat o importantă resursă financiară pentru greu încercata Românie. Acest tip de rachete s-ar vinde foarte bine.
Chiar dacă o poveste cum este cea relatată de Der Spiegel ar fi adevărată, iar România a intenţionat să folosească astfel de arme împotriva vecinului său, ameninţarea la adresa Ungariei ar trebui să fie veche de mai mulţi ani. Ceea ce Horn nu a menţionat este faptul că România deţine astăzi, deja, aproximativ 20 de rachete de construcţie sovietică Scud-B. Cu o rază de 300 de kilometri, aceste rachete pot ajunge oriunde în Ungaria, cu excepţia unei fâşii înguste de la graniţa ei vestică. Dar în timp ce Uniunea Sovietică are ogive nucleare pentru aceste rachete, România nu deţine aşa ceva. România ar putea să se mulţumească cu o încărcătură puternic explozivă sau ar putea, asemenea sovieticilor, să le încarce cu gaz toxic. Ungaria, la rândul ei, deţine rachete Scud-B, dar mai puţine decât România, aşa că această teoretică ameninţare cu rachetele este una reciprocă.
Douglas Clarke
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere din limba engleză de Eliza Dumitrescu
