Candidaţii unor grupuri independente câştigă neaşteptat alegerile din RSS Moldovenească

În ciuda faptului că nu au un sta­tut legal, ci multe şi serioase handicapuri, două dintre principalele mişcări independente din RSS Mol­dovenească au intrat în cursa electorală pentru membrii şi aliaţii lor care au candidat ca independenţi la alegerile pentru Deputaţii Poporului în Congresul URSS.

Majoritatea acestor candidaţi au câştigat învin­gând câţiva seniori ai partidului şi oficiali guvernamentali. Platformele lor au îmbinat solicitarea de drepturi naţionale pentru  moldoveni şi reformarea democratică a sistemului sovietic. Grupurile independente au obţinut majoritatea voturilor în oraşele mai mici şi în sate, unde s-a activat mai ales intelighenţia locală.

Principalele mişcări independente din republică sunt Mişcarea Democratică Moldovenească pentru Perestroika şi Clubul Cultural Alexe Mateevici. Ei militează pentru drepturi naţionale pentru mol­do­veni şi pentru democratizarea socie­tăţii sovietice. Spre deosebire de omologii lor din republicile sovie­tice baltice, mişcările independente din Moldova nu au fost legalizate şi, drept rezultat, nu au posibilitatea de a-şi susţine deschis candidaţii. Un număr de membri şi susţinători ai celor două mişcări totuşi candidează ca independenţi împotriva unor candidaţi oficiali şi expun poziţia mişcării asupra tuturor problemelor dezbătute în timpul campaniei. Miş­cările neoficiale au sprijinit şi candidaţi ale căror vederi sunt apropiate de ale lor şi care arată că vor să lu­creze cu mişcări neoficiale care au scopuri comune.

O altă deosebire de mişcările simi­lare baltice este aceea că grupurile moldovene şi candidaţii lor au avut handicapul unui acces limitat la mass-media; resursele reduse i-au obligat să îşi limiteze campania la mai puţin de o treime din districtele electorale; şi s-au confruntat cu un front solid al partidului antireformist şi al ierarhiei guvernamentale în care independenţii moldo­veni nu au aproape deloc aliaţi. Din aceste motive, activiştii nu s-au aşteptat, în general, să aibă un rezultat bun. Amploarea succesului lor a fost pe atât de încurajatoare pentru ei pe cât de neaşteptată trebuie să fi fost pentru autorităţi. Purtători de cuvânt ai celor două mişcări au dat detalii despre alegeri într-un interviu telefonic pentru Radio Europa Liberă.

Membrii şi susţinătorii activi ai mişcărilor independente au câştigat şase locuri de deputaţi. Candidaţii care nu au fost afiliaţi mişcării, dar care au împărtăşit o parte din opiniile sale au câştigat patru locuri. Prin­tre câştigători se află cinci scriitori şi un critic literar, care au legături strân­se cu Mişcarea Democratică sau Clubul Mateevici şi care s-au implicat în publicarea periodicului moldovenesc ilegal, cu alfabet latin, cu sprijin din partea Frontului Po­pular din Lituania. Ei sunt Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Ion Druţă, Ion Hadirca, Dumitru Matcovschi şi Grigore Vieru. Ceilalţi câştigători sunt educatorul Anton Grăjdieru, mu­zicianul Eugeniu Doga şi chi­rur­gii Gheorghe Ghidirim şi Gheorghe Rusu. Rezultatul poate fi considerat o victorie semnificativă având în vedere numeroasele handicapuri cu care s-au confruntat mişcările independente.

Se pare că aceşti zece deputaţi pot conta pe sprijinul celor doi moldo­veni care au fost aleşi la Congresul Deputaţilor Poporului ca reprezentanţi ai organizaţiilor publice. Ei sunt preşedintele Uniunii Scriitorilor Moldoveni, Ion Constantin Ciobanu, şi preşedintele Uniunii Pro­fesioniştilor de Teatru din Mol­dova, Veniamin Apostol. Cei doi, ca re­prezentanţi ai establişmentului cultural, au devenit suporteri cu­nos­cuţi ai reformei, dar şi ai cererilor naţionale moldoveneşti; şi au câşti­gat alegerile cu întregul sprijin al membrilor mişcărilor independen­te din uniunile lor.

Trei populari candidaţi independenţi (un interpret de folk, o poetă şi un actor) au pierdut. Doi din cei trei au candidat în districte în care procentul de non-moldoveni este relativ mare. Totuşi, câştigul global este impresionant şi este cu atât mai semnificativ cu cât unii dintre candidaţii învinşi de mişcarea independentă au fost seniori ai partidului şi oficiali ai statului în republică. Printre oficialii învinşi se află un preşedinte al Consiliului de Miniştri şi preşedintele uniunii sindicale, amândoi membri ai Biroului Comi­te­tului Central de Partid Moldovenesc; preşedintele KGB-ului din republică, ministrul Educaţiei, mai mulţi prim-secretari raionali care au fost învinşi chiar în propriile districte. Toţi, cu excepţia unuia singur, sunt etnici moldoveni care nu au sprijinit sau care chiar au obstrucţio­nat aspira­ţiile moldoveneşti cu privire la lim­bă, migraţie, reformă economică, protecţia mediului şi aspecte religioase.

Un al treilea membru al CC care nu a fost ales este Nicolae Tiu, pri­m-se­cretarul oraşului Chişinău şi singurul membru al conducerii re­publicane care a îmbrăţişat pozi­ţii­le reformiste şi naţionale în timpul alegerilor. Acest lucru a produs o repliere, influenţată de Frontul Internaţionalist, printre votanţii de limbă rusă din Chişinău care s-au raliat în spatele unui candidat independent de etnie rusă. Cum o ma­jo­ri­tate clară nu a înregistrat nici una din cele două părţi, alegerile se vor repeta acolo.

Un alt învins proeminent este preşedintele Academiei Moldoveneşti de Ştiinţe, biologul Aleksandr Zhuchenko, văzut ca principal promotor al utilizării nediscriminate de chimicale în agricultura moldovenească şi care este acu­zat de dezastrul ecologic cauzat de această practică.   Zhuchenko a de­ve­nit o ţintă politică pentru mişcările in­dependente, iar activităţile Verzi­lor Moldoveni au contribuit la în­frân­gere prin deplasări în districtul său, unde au arătat filme produse de Verzi care arătau dezastrele ecologi­ce din zonă.
Vladimir Socor
Radio Europa Liberă (München) - Raport al secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir. Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu