Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Andrei Voiculescu de la Radio Europa Liberă nu se interesa doar de preferinţele muzicale ale românilor. În scrisoarea trimisă de "Hass" lui Andrei descoperim că realizatorul radio a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-l ajuta pe ascultătorul său în vremea când fugise din România şi se afla într-un lagăr de refugiaţi din Istanbul.
La începutul lui '89 "Hass" se afla în Italia, de unde şi-a transmis preferinţele muzicale, dar şi pe cele ale rudelor şi cunoştinţelor aflate încă în ţară.
Dragă Andrei,
A trecut aproximativ un an de când nu ţi-am mai scris; sper ca rândurile mele să te găsească sănătos şi bine dispus, energic şi inspirat în activitatea de la Free Europe, atât de apreciată de tinerii iubitori de muzică şi libertate din România. Sunt convins de acest fapt, fratele meu mă "bombardează" sistematic cu cereri adresate indirect ţie şi mă asigură că emisiunile tale sunt la fel de populare, ascultate şi... comentate ca până în '87 când eu am părăsit ţara.
Ştiu că îţi place ca scrisorile primite de la ascultători să fie consistente, cuprinzătoare; mă străduiesc să compun câteva rânduri care sper să nu te plictisească. Ţin să îţi mulţumesc pentru adresele pe care le-ai obţinut pentru mine pe vremea când eram în Lagărul din Istanbul. De şase luni am schimbat mediul, am lăsat inospitalierul Orient şi speram că perioada de "galeră pensinsulară" să nu depăşească 4 luni.
Se pare însă că voi prinde şi cel de-al patrulea anotimp aici, în mica localitate sau staţiune scăldată de malurile M. Tireniene, atât de atrăgătoare şi excesiv de primitoare pentru norocoşii sau nefericiţii care aşteaptă o viză de imigrare. În categoria norocoşilor intră cei cca 6.000 de evrei-ruşi care au beneficiat de bunăvoinţa dlui Reagan, păcălit de şiretenia unui Gorbaciov care împuşcă două raţe dintr-un singur foc: scapă de un număr care tinde către 30.600 de persoane care provin dintr-un mediu "insalubru".
În acelaşi timp aruncă praf în ochii naivilor care cred că sentimentele umane încep să interfereze cu perversitatea comunismului sovietic, responsabil pentru atâtea "nenorociri" printre care şi situaţia din România. Paradoxal, deşi serviciile de imigrare americane se plâng de prea multe cereri, deşi fondurile aprobate de Congresul SUA sunt insuficiente, deşi aceste persoane au părăsit Rusia având vize de intrare în Israel, deşi aceste persoane au intrat ilegal în Italia, deşi...
Trist, dar adevărat. Noi, cele 30 de persoane aflate în a doua ţară de azil, plecaţi de acasă de un an şi patru luni sau mai mult, suntem "aruncaţi" pe planuri secundare. Îmi vine greu să accept această injustiţie, nedreptate pentru care sunt nevoit să aştept, să amân clipa mult aşteptată a "decolării", a atingerii teritoriului unei ţări în care să încep a trăi liber, cu adevărat.
Teoretic, documentele eliberate de organele turceşti pe baza Convenţiei de la 28 iulie 1951 - Geneva, sub forma "Titre de Voyage" şi care este considerat egalul sau înlocuitorul paşaportului naţional, ar trebui să-mi asigure libertatea de mişcare aşa cum se poate citi în paginile acestuia (For all foreign countries). În practică, nici o misiune diplomatică nu acceptă să acorde o viză de turist pe paginile afectate acesteia. Aş fi interesat să aflu cât mai multe informaţii legate de această Convenţie şi aş fi încântat dacă m-ai putea ajuta să aflu adresa unei organizaţii care este în măsură să-mi furnizeze cât mai multe detalii legate de această problemă.
În cele şase luni de când sunt aici, aproape de Roma, am avut posibilitatea să-mi fac o imagine clară despre concepţia şi modul de a trăi, de sensul pe care libertatea şi democraţia îl conferă vieţii. Graţie asemănării, înrudirii dintre limba noastră şi cea italiană sunt în măsură să înţeleg perfect toate fenomenele şi manifestările în special ale tineretului şi deşi visez de atât timp să păşesc pe continentul nord-american, regret totuşi că nu m-am născut aici, în Italia.
Altele erau datele problemei. În altă ordine de idei, constat că majoritatea "macaronarilor" sunt foarte refractari la ceea ce vine din afară. În ceea ce priveşte muzica consideră că se înregistrează o perioadă de criză, autorii şi interpreţii autohtoni fiind total eclipsaţi de muzicienii englezi, americani etc. Festivalul de la San Remo va constitui pt. mine o decepţie, un fiasco în ceea ce priveşte prezenţele italiene.
Revenind la emisiunea ta, te-aş ruga să transmiţi miercuri câteva piese dedicate fratelui meu Dulcimer şi prietenei Miss Stamina. Cred că următoarele piese ar fi în conformitate cu gusturile lor şi ale ascultătorilor emisiunii tale: Simply Red (It's only love), White Lion (When the Children Cry), Debbie Gibson (Lost in your eyes)/Deacon Blue/Johnny Hates Jazz/Hue & Cry/ Will to Power/Voice of the Beehive.
Închei aici, mulţumindu-ţi pentru amabilitate şi dorindu-ţi un an plin de bucurii şi satisfacţii. Cu prietenie, Hass (pseudonimul meu).
Document din arhiva personală Andrei Voiculescu
