Asemeni celor şase veterani ai PCR care îi trimiseseră cu câteva zile mai devreme o scrisoare lui Ceauşescu, Dan Deşliu l-a acuzat pe preşedinte de violarea Constituţiei pe care jurase că o va apăra: "În numele poporului, tot felul de abuzuri – încălcarea legii, violarea Constituţiei şi a corespondenţei private, şi neîndeplinirea deliberată a obligaţiilor asumate în cadrul convenţiilor internaţionale – sunt perpetuate.
În mintea ta, Constituţia României nu e mai mult decât o bucată de hârtie? Aşa bănuiesc că e, pentru că altfel buldozerele nu ar da zi şi noapte peste casele şi curţile atâtor proprietari privaţi. Ai făcut ca frica să domnească peste toţi. Ai reuşit să îi terorizezi pe toţi şi totuşi vrei... să fii cel mai iubit. Imposibil: frica şi iubirea nu merg împreună."
După ce a amintit de persecutarea câtorva intelectuali, inclusiv a Doinei Cornea şi a prietenului ei, poetul Gheorghe Ursu, care, a spus el, a fost omorât de un membru mult prea zelos al Securităţii doar pentru că a îndrăznit să noteze ceva în jurnalul său, Deşliu a încheiat prin a se referi la propria situaţie. Nu s-a considerat pe sine nici adversar, nici disident. Mai degrabă, a fost doar "cineva care are altă părere" şi care nu s-a temut de hărţuielile regimului. Altor scriitori, precum Ana Blandiana sau Aurel Dragoş Munteanu, li s-a interzis să mai publice după ce şi-au exprimat puncte de vedere care le contraziceau pe cele ale regimului; dar el nu a suferit o astfel de persecuţie din moment ce a hotărât singur să înceteze a mai publica în România, pentru că un "scriitor serios nu poate scrie" fără să reveleze "trista realitate a vieţii" în ţară, astăzi. (Într-adevăr, ultimul volum de poezie al lui Deşliu care a fost publicat în România a apărut în 1980.)
Nu peste multă vreme, s-a dovedit totuşi că Deşliu pare a fi subestimat determinarea regimului de a-şi persecuta oponenţii. Într-o conversaţie telefonică cu editorul de limba română al Vocii Americii, care a fost brusc întreruptă, Deşliu a spus că la 14 martie a fost atacat şi bătut în apropierea clădirii Uniunii Scriitorilor din Bucureşti. Servieta i-a fost furată. La 16 martie, Poliţia i-a percheziţionat apartamentul, "întorcându-l cu susul în jos". La sfârşitul percheziţiei, i s-a spus că este suspectat de trafic cu cafea boabe.
Nu există nici o dovadă că între scrisoarea lui Deşliu şi cea a celor şase veterani PCR, de la începutul lui martie, ar fi vreo legătură. Cele două scrisori au totuşi idei comune. În ambele cazuri, semnatarii sunt foşti stalinişti care au luat distanţă din cauza felului de a conduce al lui Ceauşescu; în ambele cazuri, şi-au exprimat dezacordul refuzând să i se adreseze lui Ceauşescu cu "Tovarăşe" şi optând pentru "Dl preşedinte"; în ambele cazuri, scrisoarea a scos în evidenţă violarea Constituţiei de către Ceauşescu şi mizeria populaţiei din cauza proastei gestionări a economiei şi a schemelor lui nechibzuite.
Sunt totuşi diferenţe importante între scrisori. Spre deosebire de prima scrisoare, Deşliu nu are o miză politică reală. El nu se oferă, precum cei şase veterani, să coopereze cu conducerea ţării pentru găsirea unor noi căi. Se pare că Deşliu nu mai speră în această posibilitate. Mai mult, lunga istorie a opoziţiei sale împotriva încercărilor lui Ceauşescu de a deforma valorile culturale îi creşte credibilitatea, care ar putea fi pusă sub semnul întrebării în cazul celor şase veterani, care, cu excepţia lui Brucan, sunt toţi începători într-ale disidenţei.
Totuşi, importanţa scrisorii ar putea fi legată, mai ales, de momentul publicării ei. Împreună cu scrisoarea celor şase şi cu alte exprimări deschise ale nemulţumirii, cum ar fi interviul recent acordat de poetul Mircea Dinescu unei publicaţii franceze, acestea toate sunt incidente ce atestă creşterea nemulţumirii în România. Este greu de prevăzut dacă aceste expresii separate ale disidenţei poate se vor uni într-o zi pentru a realiza o opoziţie reală.
Michael Shafir
Radio Europa Liberă (München) - Raport al Secţiei de cercetare, condusă de dr M. Shafir.
Document din "Arhiva 1989", Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Traducere de Eliza Dumitrescu
Citește pe Antena3.ro