Alamogordo

Oamenii au, firesc, pornirea de a aniversa doar evenimentele plăcute şi de a face totul pentru ca să le uite ori să le ignore pe celelalte. Uneori însă, în po­fida sentimentelor, aduce­rea-amin­te a întâmplărilor din a doua categorie se impune. Este şi cazul împlinirii, zilele trecute, a 44 de ani de la prima ex­plozie-experienţă cu arma nu­cleară. Pentru că cele petrecute la jumătatea lui iulie 1945 la Alamogordo, în deşertul New Mexico (SUA), a constituit debutul erei atomice, în cadrul căreia un loc important îl ocupă experienţele cu arma nucleară.

Evident, aceste experienţe sunt dăunătoare şi periculoase pentru omenire în primul rând pentru legătura lor directă cu cursa înar­mărilor nucleare, a cărei parte componentă sunt. Testele stimulează puternic cursa înarmărilor atomice. Ca urmare a continuării experienţelor, a încorporării rezultatelor lor în arme nucleare tot mai perfecţionate, în arsenalele mondiale s-a acumulat o uriaşă putere de distrugere, care pune sub semnul întrebării însăşi existenţa omenirii. Specialiştii apreciază că forţa distructivă a stocurilor de arme atomice existente în prezent pe glob echivalează cu "un milion de Hiro­shime". Aşadar, o ameninţare de moarte la adresa vieţii locuitorilor planetei, cu efecte directe pe planul relaţiilor internaţionale, întrucât existenţa armelor atomice şi continuarea experienţelor cu astfel de arme duc la menţinerea tensiunii, neîncrederii şi animo­zi­tăţilor.

Dar testele atomice sunt dăună­toare şi periculoase nu numai ca "motor" al perfecţionării armamentului nuclear, ci şi prin ele însele. Astfel, câtă vreme exploziile au avut loc în toate mediile, vaste suprafeţe de teren au fost contaminate, ploile radioactive au făcut înconjurul globului, clima de pe Terra a suferit degradări, la numeroşi oameni care s-au aflat în raza de acţiune a radiaţiilor s-au semnalat mutaţii genetice ireversibile. În 1963, după cum se ştie, s-a realizat acordul de interzicere parţială a experienţelor - a celor din atmosferă, din spaţiul cosmic şi de sub apă (totuşi, şi după această dată au mai fost efectuate, până în 1980, peste 60 de experienţe în atmosferă, deoarece nu toate statele posesoare de armament nuclear au aderat în 1963 la tratatul menţionat). În cele din urmă, testele cu arma nucleară s-au făcut doar în subteran şi, până în prezent, au avut loc mai bine de 1.000 (până în 1963 se făcuseră 547 de experienţe, dintre care 75% în atmosferă). Însă şi testele subterane sunt periculoase, ele putând infesta puternic mediul înconjurător prin infiltrări de materiale radioactive şi destabiliza mecanismele de produ­cere a cutremurelor de pământ.

Din toate motivele arătate, Româ­nia s-a pronunţat şi se pronunţă cu fermitate pentru interzicerea totală şi generală a experienţelor cu arma nucleară, indiferent de mediul în care ar fi efectuate, deci inclusiv a celor subterane. "În mod deosebit - spunea preşedintele Nicolae Ceau­şescu - considerăm că trebuie să intensificăm activitatea pentru încetarea experienţelor nucleare, având în vedere că armele nucleare reprezintă un grav pericol pentru existenţa omenirii. Înce­tarea acestor experienţe trebuie să fie primul pas spre dezarmarea nu­cleară". România consideră că în momentul de faţă trebuie să se facă totul pentru a se evita crearea de situaţii cu grave consecinţe pentru soarta păcii, că este necesar să se acţioneze cu mai multă energie pentru oprirea definitivă a tuturor testelor atomice. Interesele generale ale păcii solicită eforturi stăruitoare pentru a nu se ajunge la o nouă escaladare a înarmărilor nucleare, iar o condiţie indispensabilă a acestui curs o constituie încetarea tuturor experienţelor nucleare. Însă până se va ajunge la acest rezultat şi în scopul stimulării tuturor energiilor şi acţiunilor pentru ca acest ţel să fie atins, trebuie să ne amintim, oricât nu ne-ar plăcea amintirea respectivă, de Alamogordo, de-acum 44 de ani.
Ion D. Goia - Flacăra, nr. 29/1989