Autonomie energetică în localităţile rurale

Apa, vântul, soarele şi biomasa au fost îndelung cerce­tate de specialişti. Concluziile s-au dovedit îmbu­cu­rătoare: fantastice izvoare de kilowaţi stăteau la îndemâna oamenilor, aşteptând, parcă, doar un semn spre a le da lumină şi căldură.

Inventariind zestrea naturii, locuitorii judeţului Vrancea şi-au întocmit un plan de acţiune şi au pornit la treabă. După doi ani de la apariţia sa, "Programul pentru energii necon­venţionale" al UJECOOP Vrancea începe să capete contururi în teren. Motivaţiile care au condus la întocmirea unui astfel de program se dovedesc, după doi ani, perfect valabile. Ne-au fost expuse sumar de inginera Erselia Nichita, preşedinta UJECOOP Vrancea.

Cercetarea, proiectarea, experimentarea, omologarea şi construirea de sisteme energetice neconvenţionale pentru necesităţile unităţilor CENTROCOOP ca şi pentru populaţie impun conlucrarea tuturor factorilor implicaţi, în conjuncturi şi situaţii noi, complexuri ce trebuie identificate, diagnosticate şi organizate concret pentru experimentare, armonizare şi definitivare. Aceasta reprezintă o etapă obiectivă în munca noastră, fără de care nu se pot concepe soluţii tehnico-organiza­torice valabile, corespunzătoare scopurilor urmărite – sprijinirea activităţilor noastre specifice cu energie neconvenţională, obţinută în condiţii eficiente din surse locale. Ne-am propus realizarea unui adevărat "Câmp experimental" complex, vizând un sistem, teritorial judeţean, în care să se abordeze diverse obiective locale, dar între care să existe anumite legături, astfel încât în final să se ajungă la o coerenţă de sistem prefigurând strategii de valorificare integrală a diverse soluţii tehnice, instalaţii adaptate domeniilor de utilizare, condiţiilor şi resurselor locale. Baza acestei abordări la nivelul unui sistem teritorial complex, care să fie totodată un model – perfectibil şi ge­neralizabil – pentru alte judeţe o constituie cola­borarea între factorii de răspundere din structura UJECOOP Vrancea, ca beneficiar şi constructor. Atelierul  bucureştean de proiectare instalaţii pentru valorificarea energiilor neconvenţionale (PIVEN), proiectantul general, Întreprinderea de producţie prestări servicii (IPPC) Braşov, care şi-a asumat răspunderea de a furniza instalaţii specifice, prototipuri sau modele experimentale.

De mai bine de doi ani, idei, schiţe, planuri şi oameni circulă cu înfrigurare între Bucureşti, Focşani şi Braşov, spre a da acestui "Câmp experimental" al energiilor neconvenţionale, ce s-a dorit a fi judeţul Vrancea, noi surse de kilowaţi.  Roadele experienţelor dintâi, diferite de la loc la loc, dar având o trăsătură comună – producerea de energie – au început să se arate. Ne vom opri cu exemplificarea asupra instalaţiei recent omologată, din comuna Garoafa, situată la aproximativ 10 kilometri de municipiul Focşani.

Pe şoseaua ce leagă Focşaniul de Adjud, în chiar centrul comunei se înalţă o unitate de alimentaţie pu­blică. Deşi atrăgătoare, construcţia era lipsită de apă, unica sursă constituind-o fântâna aflată nu doar la destul de mare depărtare, dar şi la mare adâncime. Să fim drepţi, e greu să scoţi găleţi după găleţi, câte ar fi necesare unui local cu zeci de clienţi în fiecare zi.

Specialiştii au studiat îndelung zona, iar concluzia a fost că singurul ajutor convenabil în cazul de faţă l-ar putea da vântul. Argumente au fost destule, în comparaţie cu combustibilul tradiţional, vântul reprezintă o sursă curată, reînnoibilă şi necostisitoare. Energia sa este de calitate, putând fi transformată direct în energie mecanică sau electrică fără produse poluante. În plus, comuna Garoafa este departe de a se putea plânge că e lipsită de vânturi, chiar dacă uneori nu-i vorba decât de o adiere. S-a hotărât deci ca vântul să vină în sprijinul satisfa­cerii nevoii de apă. Ceea ce a rezultat după numeroase planuri şi schiţe, al căror autor principal este inginerul Codrin Stoicescu, reprezentant al Atelierului PIVEN, a fost o instalaţie acţionată de vânt pentru scoaterea apei de la o adâncime de 23 de metri şi încălzirea acesteia cu aceeaşi sursă de energie, furnizată de un alt tip de turbină. Înălţându-şi siluetele lungi şi subţiri deasupra comunei Garoafa, cele două turbine provenite din familia generatoarelor cu ax orizontal par, privite de departe, asemenea florii ce dă nume localităţii vrâncene.

Destinaţiile lor fiind diferite, am conceput turbine cu caracteristici diferite, precizează inginerul Stoi­cescu. Generatorul pentru extras apa din adâncuri este o turbină lentă, multiplă, cu putere mecanică debitată de peste 1 kw, la care a fost cuplată o pompă mecanică cu piston. Demarează la viteze mici ale vântului, de 2,5 m/s, şi are un cuplu de pornire mare. Văzându-se scăpaţi de corvoada găleţilor cărate zi de zi, oamenii şi-au dorit confortul întreg. Aşa că am conceput şi cel de-al doilea generator pentru încălzitul apei. Aceasta din urmă este o turbină rapidă cu trei pale, care produce suficientă energie electrică pentru a ridica tempera­tura apei din bazinul de stocare de la 4 grade Celsius la 60 de grade Celsius. Demarează la viteze ale vântului cuprinse între 5 m/s şi 6 m/s, debitând o tensiune de 24 Volţi curent continuu şi o putere de la 0,1 până la 1 kilowat.

Cu turbina multiplă, asupra căreia ni s-au mai dat încă multe detalii tehnice mai complicate pentru nespecia­list, se obţine un debit de scoatere a apei de aproximativ 600-800 litri pe oră, mult mai mult decât reprezintă necesarul unui complex comercial. Cunoscându-i preţul, oamenii s-au gândit c-ar fi păcat să lase să se irosească o energie câştigată prin efortul minţii. Un teren viran aflat în apropierea complexului le-a oferit ideea: surplusul de apă să fie folosit pentru irigaţii. Zecile de kilograme de roşii, ardei şi gogoşari cu care au fost dăruiţi în toamnă i-a însufleţit, aşa încât acum în comuna Garoafa se fac entuziaste planuri pentru înălţarea unor sere. Produsele viitoare vor fi va­lorificate, aşa cum s-a întâmplat şi cu prima recoltă udată de vânt, prin chiar complexul co­mercial al comunei. Şi toate acestea s-au obţinut dintr-o pală de vânt, completată cu multă ingeniozitate.

La observaţiile din teren, completează inginerul Codrin Stoicescu, s-a constatat că o parte din pu­terea mecanică debitată ar putea fi folosită în viitor şi la acţionarea unor utilaje, cum ar fi batoza ma­nuală pentru porumb, darcul sau tocătorul de paie. Este o pro­blemă care a şi început să ne preocupe. În orice caz, rezultatele date de instalaţia acţionată de vânt din comuna Garoafa au fost cele scontate, aşa încât în luna noiembrie a fost omologată. Colectivul condus de dr. ing. I. Cursaru de la IPPC Braşov, executantul insta­laţiei, este acum, după omologare, pur şi simplu copleşit de comenzi. Pentru noi nu poate fi decât motiv de bucurie, o dată pentru că ceea ce am gândit s-a materializat într-un lucru bun şi de folos şi apoi pentru că oamenii au înţeles că în actuala conjunctură energetică sursele neconvenţionale reprezintă într-adevăr o şansă şi nu vor s-o lase să treacă pe lângă ei.

Pe "câmpul experimental" al energiilor ne­conven­ţionale din judeţul Vrancea, căutările sunt din ce în ce mai febrile. Primele succese îi în­dreptăţesc pe specialişti să privească cu încredere la un viitor pe care ni-l dorim cât mai apropiat cu toţii: independenţa energetică a ruralului ro­mânesc, ce se va realiza, cu certitudine, prin ştiinţa şi ingeniozitatea acestor oameni de bine.
Liana Molnar - Flacăra, nr. 2/1989