x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Biografia creativităţii de zi cu zi

0
23 Sep 2009 - 00:00
Discuţia noastră a pornit de la o afir­ma­ţie aparent banală: "Fiecare invenţie îşi are povestea ei". Apoi, ne-am dat seama că mai tot ce se întâmplă la "Electrocontact" Botoşani are o biografie şi stă sub semnul unui anumit fapt de viaţă. O poveste anume are însăşi această întreprindere boto­şă­neană, mult timp aflată în zona călduţă şi fără prea mari probleme a mediocrităţii, pentru ca de prin 1984 să ia în serios ceea ce până atunci considera - cel mult cu îngăduinţă - o problemă personală - şi anume propunerile de invenţii şi inovaţii, adoptând în acest sens un foarte serios şi stimulativ regulament de desfăşurare a activităţii de creaţie ştiinţifică, organizând sesiuni şi saloane de inventică sau în­curajându-şi cu îndrăzneală specialiştii şi tinerii cercetători. Faptul că în urmă cu 6-7 ani Botoşaniul era ca indice de creativitate cam pe locul 30 din ţară, pentru ca acum să ocu­pe locul 5 (după centre universitare pu­ter­nice: Bucureşti, Timişoara, Iaşi, Cluj-Napoca), asta se datorează în primul rând "Electrocontactului" care, prin propria sa mişcare de inventică, reprezintă peste 90% din potenţialul creator al judeţului.

Tot o poveste aparte are subinginerul Walter Zimmermann, care, până să devină şeful atelierului de prototipuri, a urmat studiile serale ale Institutului de Mine Petroşani, a lucrat câţiva ani în mină la Livezeni, pentru ca din 1977 să vină la "Electrocontact", al cărui însemn l-a descoperit ca o revelaţie pe utilajele miniere din dotare, întreprindere unde a început să se afirme, propunând idei şi implicându-se în rea­lizarea aparatului de multiplicat (o altă şi nu mai puţin interesantă poveste), a cofretelor AG. "Nimic din ceea ce s-a realizat la «Electrocontact»", ne spune ing. Dumitru Iurea, preşedinele Comisiei inginerilor şi tehnicienilor, "nu ţine de întâmplare. Prin 1979, când am venit aici, întreprinderea ocupa cam un sfert din suprafaţa actuală. Dezvoltarea ei şi schimbarea unei anumite optici privind cercetarea au fost şansa afirmării tinerilor noştri specialişti. Pe vremea aceea, dacă veneai cu o idee erai pri­vit cu ostilitate. Ţi se reproşa că nu te ocupi de producţie, dacă ai timp de altele. De fapt, exista o teamă faţă de schimbări. Era mai comod să mergi pe soluţii deja verificate - fie ele chiar ineficiente. Apoi, după '80, au început să se facă simţite noile cerinţe ale economiei, să apară produse cu un mare grad de complexitate şi, implicit, pro­blemele. Creativitatea şi găsirea soluţiilor inedite nu mai erau un lux, ci o necesitate. Ar fi multe de spus despre drumul afirmării creaţiei tehnico-ştiinţifice la noi. Important e că am reuşit şi că, nelăsându-ne intimidaţi de amănunte şi greutăţi inerente începutului, am realizat în foarte scurt timp şi cu forţe proprii o foarte solidă bibliotecă de informaţie tehnică, brevetotecă, abonamente la aproape toate publicaţiile INID, stocare de informaţie prin microfişare, un sistem modern şi dinamic care să depăşească metodologia foate greoaie de introducere a progresului tehnic etc. Am plecat de la premisa că, practic, nu există domeniu în care să nu se manifeste noul, soluţiile moderne, schimbările tehnologice sau de reorganizare a fluxului de producţie. Nimeni nu poate sta liniştit. Oricând e loc de mai bine. Totul e să cauţi, să-ţi pui mintea la contribuţie. Desigur, e o activitate care nu se exercită în gol. Trebuie să creezi pentru asta o atmosferă propice, o emulaţie, un cadru adecvat. La «Electrocontact» există, de pildă, o ierarhie internă a inventatorilor. Competiţia e reală şi lipsită de amabilităţi protocolare. Dacă eşti bun profesionist, trebuie să o dovedeşti. Munca de echipă e totul. Adeseori, plecând de la o problemă te izbeşti de o mulţime de amănunte. Ca să le depăşeşti, eşti nevoit să cauţi şi să aplici mai multe soluţii originale. Numai cofretele AG au încorporate o întreagă succesiune de in­venţii şi inovaţii. Ideile interesante pot apărea din orice. Sau le pregăteşti îndelung, studiind teoretic problema sau cauţi la faţa locului o ieşire. Până şi dintr-o ceartă apa­rent fără nici o legătură cu cercetarea, a ieşit ideea unei invenţii. Un simplu cuvânt e în stre să-ţi releve un adevăr pe lângă care ai trecut de atâtea ori. V-aş putea oferi şi exemple. Contează însă altceva - că cer­cetarea e în primul rând o probelmă de maxim profesionalism, că ea trebuie întreţinută continuu. O ideea naşte o alta la fel de nouă. Ai curajul să mergi până la capăt sau te mulţumeşti cu puţin? Creati­vitatea cere întâi de toate competenţă, contact permanent cu ultimele noutăţi, cu preocupările şi invenţiile altora. Sunt soluţii pe care le cauţi fără să ştii că ele deja au fost descoperite. Nu e normal. Nu poţi descoperi din nou bicicleta. În asta constă importanţa bibliotecii noastre tehnice, colaborarea cu INID. Trebuie să citeşti şi să înveţi zilnic. Secre­tara adjunctă a comitetului UTC pe întreprindere, Ingrid Zimmermann, este, spre exemplu studentă în anul V seral la ASE. Mulţi din muncitorii noştri sunt seralişti. Performanţa în general se cere în­treţinută cu multă carte. Altcumva bă­tălia pentru nou rămâne undeva, pe o hârtie. Fără a avea o tradiţie în acest sens, am reuşit în câţiva ani să creăm o şcoală botoşăneană de inventică. E mult? E puţin? Viitorul nu va întârzia să ne confirme. Dacă veţi reveni la noi peste câţiva ani, sunt convins că veţi avea ce să vedeţi."
S. Preda - Scînteia Tineretului, nr. 12.563/1989
Citeşte mai multe despre:   articolul zilei

Serviciul de email marketing furnizat de