x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Clipa autenticităţii

0
10 Oct 2009 - 00:00
Documentarul este prin de­fi­niţie un gen al actualităţii, al clipei autentice, capabil să ia pulsul viu al realităţii, să înregistreze cele mai fierbinţi fenomene ale vieţii şi să le comunice sub forme cât mai accesibile, cât mai directe. Încă de la apa­ri­ţia sa, cinematograful şi-a trădat vo­caţia documentară. Natura docu­men­tară a  cinematografului, foa­mea sa de real, capacitateaa de a surprinde în direct aici şi acum clipa efemeră, de a fi "priza directă" a realităţii au fost definite încă din start. De altfel, primii cineaşti din lume au fost operatori formaţi de fraţii Lumière şi trimişi  în toate colţurile pământului să populari­ze­ze noua invenţie. Astfel, documentarul a devenit o şcoală a vieţii, o en­ci­clo­pedie ambulantă, în stare să fixeze documentul unei epoci, al unui eveniment, al unei persona­li­tăţi etc., aşa cum au dovedit-o pri­mii documentariştii englezi şi cei sovie­tici (Şcoala de la Brighton. Cine-ochiul lui Dziga Vertov sau carava­ne­le şi trenurile cinematografice din timpul celui de-al doilea război mon­dial!).(...)

Filmul artistic însuşi poate fi de­fi­nit ca un reportaj de date ridicat prin sensibilitatea creatorului la va­loa­re de artă. Pe de altă parte, marea artă a lumii trăieşte, înainte de toate, prin forţa ei de document. (...)

Filmele româneşti de scurt metraj sunt documente directe şi vii ale acestor ani de profunde schimbări so­ciale şi politice. Din cele aproape 360 de filme documentare realizate de studioul "Alexandru Sahia" într-un an, de mare varietate te­ma­ti­că şi stilistică, majoritatea o constituie cele care răspund cu promptitudine evenimentelor ma­jore ale ţării. Amintim câteva: "Oa­meni din inima ţării" de Luiza Ciolac, "Oa­meni de nă­dejde" de Alexandru Bo­iangiu, "Re­vo­­luţie agrară - istorie şi orizonturi" de Eugen Mandric, (...) monografii de ju­deţ - printre cele mai recente: "Ju­de­ţul Caraş-Seve­rin", "Împliniri" de Fe­licia Cer­nă­ia­nu, "Drumuri mu­re­şene" de Erwin Szekler şi Ilarion Cio­banu şi altele care au în centrul lor oameni de nădejde ai ţării, constructorii de azi ai României socialiste.
Grid Modorcea - Cinema, nr. 10/1989

Citeşte mai multe despre:   articolul zilei

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de