Congresmanii americani sunt cumpăraţi de oamenii de afaceri

U.S. News and World Reporter scria într-un număr spre sfârşitul anului trecut. Din care reproducem ample pasaje: Chiar dacă membrii Congresului neagă faptul că ar fi obţinut voturi contra bani, cei mai mulţi legislatori acceptă că actualul sistem, bazat atât de mult pe banii proveniţi din partea comitetelor de acţiune politică (PAC) şi pe atât de generoasele plăţi pentru cuvântări, necesită o urgentă reformă.

Deşi legislatorii sunt trimişi în Congres să voteze în legătură cu problemele ivite, îşi petrec cea mai mare parte a timpului strângând bani pentru realegere. Şi din momentul ce comitetele de acţiune politică îi favorizează, în mod firesc, pe cei în funcţie, aceştia reuşesc să fie, de regulă, realeşi, în proporţie de 98%.

Problema banilor a devenit afacerea neştiută a Washingtonului, o afacere care devine mereu mai sofisticată, pe măsură ce campaniile electorale sunt mai costisitoare. Desigur, nu întotdeauna cu bani se pot obţine voturi, dar, cu certitudine, ei deschid uşi celor care îşi pot permite să-i aibă. Politicienii care ajung în Congres după ce au dus campanie, mizând pe încrederea pu­blicului, învaţă, curând, că numai aceasta nu-i va ajuta să fie realeşi. Doar contribuţiile provenite de la grupurile de interese particulare pot să le ofere mijloacele de care au nevoie.

Economistul politic britanic Mancur Olson a demonstrat că, cu cât societatea se bucură mai mult timp de stabilitate, cu atât apar mai multe grupuri de interese speciale. U.S. News and World Report a examinat o duzină de legi adoptate de Congresul 100 şi a descoperit că aceste interese n-au fost niciodată mai puternice decât sunt acum şi că, în timp ce multe legi valoroase au fost elaborate, multe altele sunt rezultatul acţiunii grupurilor de interese şi par să nu servească deloc interesului public. În aceste din urmă cazuri, o examinare a datelor Comisiei federale electorale şi a declaraţiilor financiare ale celor implicaţi dezvăluie legăturile dintre contribuţiile financiare şi tratamentul legislativ favorizant.

Printre principalele descoperiri ale revistei se află:
- În dezbaterile aprinse asupra legii comerciale, industria petrolului a convins Congresul să abroge impozitul pe "profiturile suplimentare", care generau miliarde de venituri obţinute din impozite, atunci când preţurile petrolului erau ridicate. Senatorul Lloyd Bentsen, insistând pentru abro­gare, afirma că impozitul ar fi prea împovărător pentru industria petrolului. Bentsen a primit 101.052 de dolari de la comitetul de acţiune politică al acestei industrii. Iar totalul dolarilor daţi Congresului s-a ridicat la 2,35 mi­lioane de dolari.

- O măsură introdusă în legea de alocaţii pentru apărare va irosi sute de milioane de dolari, potrivit surselor Pentagonului, prin eliminarea celor mai competitive oferte pentru componente ale avioanelor şi navelor. "Allison Gas Turbine", un furnizor al apărării, din Indiana, a fost principalul promotor al măsurii, iar senatorul de Indiana, Dan Quayle (azi vicepreşedinte - n.n.), şi reprezentantul de Indiana, Frank McCloskey, un democrat, au susţinut măsura, afirmând că nu dăunează sistemului de oferte. "General Motors" ("Allison Gas Turbine" e o filială a concernului) a donat 468.119 dolari membrilor Congresului, prin intermediul PAC (comitetele de acţiune politică).

- Permiţând mai multor companii multinaţionale, precum "Bechtel Group" şi "Monsanto", să continue să reţină o mare parte din cheltuielile lor pentru cercetare, Congresul le-a acordat, efectiv, un supliment de 211 mi­lioane de dolari la scutire de impozite, în 1988, pe lângă beneficiile anuale, de aproximativ un miliard de dolari, pe care le obţinuseră în anii precedenţi. Suma era mult mai generoasă decât stimulentele propuse de Trezorerie. În plus, Congresul a extins un adiţional de 703 milioane de dolari scutiri de impozite pentru potenţiale cercetări, în cadrul aceloraşi corporaţii. Bentsen, care prezidează Comitetul pentru finanţe din Senat, şi Dan Rosenkowski, preşedintele Comitetului căi şi mijloace din Camera Reprezentanţilor, au sprijinit măsura. Reprezentantul Bery Anthony, democrat din Arkansas, s-a luptat mult pentru ea, argumentând că stimulentele pentru cercetări ale corporaţilor sunt cruciale. Toţi au primit contribuţii financiare din partea respectivelor companii; totalul dolarilor daţi Congresului prin PAC - 2,627 milioane de dolari.
Lumea, nr. 14/1989