Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Că legendele nu sunt simple fabulaţii arcuite pe volutele fanteziei şi că, adeseori, pornesc de la întâmplări reale o dovedeşte şi descoperirea din satul Grohot, judeţul Hunedoara. Aici, pe Valea Ribicioarei (într-o microzonă carstică de pe rama nordică a Depresiunii Bradului, extrem de greu accesibilă), doi speologi amatori, Florin Tosca şi Petru Toda, au explorat în 1975 o peşteră, iar pe pereţii ei, un şir de desene rupestre, unice, s-a stabilit ulterior, pentru arealul ţării noastre. Şi tot celor doi temerari alpinişti ai subteranului le datorăm, deopotrivă, identificarea, într-o galerie de inferioară a domului carstic, a unui schelet uman şi a unor oase de Ursus spelaeus. Ulterior, peştera "La cizme" (botezată aşa după denumirea atribuită de către localnici locului respectiv) a mai fost vizitată de o echipă lărgită de speologi a clubului "Zarandul", de tehnicianul geolog Mircea Nadopaca (care o cartează şi desprinde releveuri de pe desenele rupestre), de muzeograful Alexandru Andiţoiu, de arheologul Vasile Boroneanţ şi antropologii Irina Rîşcuţia şi dr Cantemir Rîşcuţia.
Cu sute de ani în urmă, ne informează reporterul ancestral, în satul Grohot ar fi trăit un bărbat tânăr, pe nume Vicu. Blestemat de nevastă-sa, el cade victimă unor forţe oculte care îl transportă şi îl obligă să trăiască şapte ani de-a rândul în întunericul unei peşteri. Reîntors acasă, nevasta îl primeşte cu duşmănie, îl supune la munci umilitoare. Amărât, deznădăjduit, Vicu revine în peşteră, unde îşi sfârşeşte zilele.
Ce ne relevă inventarul arheologic al peşterii? Remarcabil este în primul rând faptul că în galeria de la intrare, pe peretele din sud, se află incizate desene de un caracter aparte, unice, cum spuneam, în arta rupestră din ţara noastră. Este vorba de aproximativ 12 cercuri, incizate probabil cu un instrument de silex sau de fier bine ascuţit, în fapt cu un soi de compas primitiv. În interiorul, sau în afara lor sunt prezentate motive vegetale (copac schematizat), păsări şi motive cruciforme, sau poate chiar motive umane schematizate. În ceea ce priveşte scheletul, acesta a fost găsit în poziţie chircită şi înconjurat de bolovani, întregul mormânt astfel delimitat fiind orientat pe direcţie est-vest. La capătul craniului, acoperit parţial de argilă şi guană, a mai fost identificată o vatră de foc cu urme de cenuşă şi cărbune. Este posibil, sunt de părere arheologii, ca galeria să fi avut odinioară o comunicare spre pârăul Ribicioara, deoarece printre grohotişurile acumulate în exterior, pătrund acum rădăcini de plante şi chiar o rază firavă de lumină.
Urmele pământeşti ale misteriosului personaj (Vicu din legenda pomenită?!) au fost supuse unei temeinice cercetări antropometrice de către un grup de specialişti, alcătuit din antropologii Irina şi dr Cantemir Rîşcuţia şi dr Lucia Păltănea. Din păcate, datarea scheletului prin cronometrie absolută (nuclizi radioactivi) nu s-a putut face cu precizie nici până în prezent. Încercările repetate întreprinse de un arheolog american, vizitator al ţării noastre, precum şi cele executate de specialişti autohtoni s-au dovedit infructuoase şi neplauzibile. Dar cercetările continuă. Sub raport antropologic, au fost utilizate peste 80 de criterii oseometrice numai pentru precizarea sexului. S-a stabilit în cele din urmă că este vorba de un bărbat de 20-25 de ani cu o structură gracilă (constituţie delicată, motiv pentru care stabilirea sexului s-a făcut cu multă dificultate), care a fost adus şi înmormântat aici conform unui ritual funerar paşnic şi nu aruncat prin gura avenului.
Am mai aflat că prelevarea unei replici în ghips a craniului va permite antropologilor Irina şi Cantemir Rîşcuţin să procedeze la reconstituirea grafică şi plastică a fizionomiei misteriosului personaj. În legătură cu legenda amintită a mai fost formulată o ipoteză: în urmă cu sute de ani, peştera a avut şi la acest nivel o ieşire şi că, astfel, descoperirea scheletului de către localnici a făcut posibilă naşterea unor fabulaţii mitice. Mai multe amănunte la încheierea cercetărilor, când vom reveni, publicând şi "fotografia" amintitului personaj.
Liviu Timbus - Flacăra, nr. 35/1989
Citește pe Antena3.ro
