Maximă răspundere în toate unităţile agricole pentru pregătirea secerişului şi efectuarea celorlalte lucrări de sezon

În această perioadă a anului, oamenii muncii din agricultură au de realizat un mare volum de lucrări, fiecare dintre acestea având o importanţă hotărâtoare pentru obţinerea producţiilor stabilite în toate sectoarele de activitate.

Una dintre acţiunile care trebuie finalizate cât mai grabnic cu putinţă şi în cele mai bune condiţii se referă la încheierea tuturor pregăti­rilor pentru apropiata campanie de recoltare a ce­realelor păioase. Condiţiile specifice din prima parte a anului au favorizat ajungerea mai devreme la maturitate a culturilor de grâu şi orz, ceea ce, evident, im­pune ca în fiecare unitate agricolă şi, în prima etapă cu deosebire în judeţele din sudul şi din vestul ţării să fie urgentate repararea şi punerea la punct a combinelor, mijloacelor de transport şi a celorlalte utilaje ce sunt utilizate în campania de seceriş, astfel încât, imediat ce lanurile de grâu şi orz s-au copt, recoltarea să poată începe neîntârziat cu toate forţele.

În această privinţă este de subliniat faptul că, apro­piindu-se Programul de măsuri pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a campaniei de vară, la recenta şedinţă a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR au fost accentuate sarcinile şi obligaţiile ce revin organelor şi organizaţiilor de partid, organelor agricole centrale şi locale, consiliilor populare, tuturor uni­tăţilor agricole, a căror îndatorire principală este să acţioneze energic pentru organizarea exemplară a lucrărilor, întărirea ordinii şi disciplinei, astfel încât să existe garanţia efectuării, într-un timp scurt şi fără pierderi, a campaniei de recoltare a cerealelor păioase şi a celorlalte culturi de vară. Experienţa anilor trecuţi a dovedit că decisiv pentru evitarea pierderilor de producţie este ca strângerea recoltei să se facă într-un timp cât mai scurt pentru nu se ajunge la supracoacerea lanurilor şi scuturarea spicelor. Tocmai de aceea, aşa cum s-a stabilit la şedinţa Comitetului Politic Executiv, este absolut necesar ca recoltarea orzului şi a or­zoaicei să se facă în trei-patru zile, a grâului în şapte-opt zile, iar a inului pentru ulei în patru zile. Şi trebuie spus că mijloacele mecanice din dotarea staţiunilor de me­canizare şi a întreprinderilor agricole de stat asi­gură capacitatea de recoltare necesară încheierii se­cerişului în perioadele de timp stabilite pentru fie­care cultură. Hotărâtoare este organizarea te­meinică a întregii activităţi, de care depind folosirea deplină a combi­nelor şi a celorlalte mijloace mecanice şi, impli­cit, realizarea şi depăşirea vitezelor zilnice planificate la seceriş. Ţinând seama de timpul instabil, ce se poate prelungi şi în perioada secerişului, o atenţie cu totul aparte trebuie acordată organizării executării în flux a tuturor lucrărilor, urmărindu-se ca întreaga pro­ducţie culeasă într-o zi să fie transportată şi depozitată în aceeaşi zi, în condiţii corespunzătoare.

Strâns legată de buna desfăşurare a secerişului este însămânţarea culturilor duble şi succesive pe toate suprafeţele planificate. Aceasta evidenţiază necesitatea mobilizării unor ample forţe umane şi mecanice, astfel încât, imediat după seceriş, să se treacă la elibe­rarea de paie a terenurilor, pregătirea patului germinativ şi semănat, pentru a nu se crea decalaje între aceste lucrări. Activitatea de însămânţare a culturilor duble trebuie organizată cu atât mai temeinic, cu cât în acest an, datorită declanşării mai de timpuriu a recoltării cerealelor păioase, există condiţii reale pentru obţinerea de producţii mari de masă-verde pentru furaje şi chiar de boabe.

Toate acestea impun o susţinută muncă politică şi organizatorică din partea organelor şi organizaţiilor de partid, care trebuie să sprijine consiliile de condu­cere din unităţile agricole, pentru a asigura mobilizarea largă a tuturor  cooperatorilor, mecanizatorilor, a tuturor locuitorilor de la sate, pentru efectuarea la timp şi de bună calitate a lucrărilor agricole de sezon.  

Unul dintre obiectivele de extremă importanţă ce străbate ca un fir roşu întreaga politică agrară a partidului, promovată consecvent de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, este fo­losirea raţională şi deplină a fondului funciar, creşterea suprafeţelor agricole şi arabile, şi păstrarea nealterată a mediului înconjurător, care reprezintă o cerinţă fundamentală pentru realizarea progra­melor stabilite de creştere a producţiei agricole. În această privinţă, ca rezultate ale investiţiilor mari alocate de stat pentru executarea unor ample lucrări de îmbunătăţiri funciare, sunt de menţionat rezultatele bune înregistrate anul trecut în ceea ce priveşte creş­terea suprafeţelor agricole şi arabile, corespunzător sar­cinilor prevăzute în planul naţional unic de dezvoltare economică şi socială a ţării. Realizarea acestor sarcini stabilite pe anul în curs impune, deopotrivă, să se acţioneze cu toată energia pentru respectarea preve­derilor legale, în scopul evitării diminuării suprafeţei agricole şi, îndeosebi, a celei arabile. Aceasta se im­pune cu atât mai mult cu cât, aşa cum s-a reliefat în recenta şedinţă a Comitetului Politic Exe­cutiv al CC al PCR, în acest domeniu continuă să se manifeste unele încălcări ale reglementărilor ferme stabilite privind folosirea fondului funciar prin scoaterea nejustificată a unor terenuri din circuitul agricol, cu toate consecinţele ce decurg de aici asupra realizării pro­ducţiilor prevăzute. Tocmai de aceea este impetuos necesar ca în spiritul indicaţiilor exprese formultate în repetate rânduri de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, Ministerul Agriculturii, celelalte organizaţii agricole şi consiliile populare să acţioneze cu întreaga răspundere, pentru a nu se mai admite scoaterea din circuitul productiv a nici unei suprafeţe de teren, pentru a se asigura respectarea cu stricteţe a prevederilor legii privind folosirea cât mai judicioasă, cu eficienţă economică maximă, a pământului, bunului cel mai de preţ, care reprezintă suportul pentru înfăptuirea neabătută a obiectivelor noii revoluţii agrare.
Scînteia, nr. 14.542 din 1989