Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Revin iarăşi pe Argeş pornind în aval de la punctul de unde apelor sale li se croieşte o nouă albie spre Dunăre: lacul de acumulare Cornetu-Mihăileşti. De aici, pe zeci de kilometri, muncitori, tehnicieni, ingineri cu stagiu de veterani pe şantiere şi tineri brigadieri desfăşoară una dintre bătăliile paşnice ale Epocii Nicolae Ceauşescu: amenajarea complexă a râului pe malul căruia s-a născut nemuritoarea baladă a zidirii. Între cei care duc mai departe tradiţia ctitoririi, în cântecul atât de frumos al Argeşului spre a face din apele lui cale navigabilă între Bucureşti şi fluviu şi de a da mai mare rodnicie câmpiei, militarii - ca în atâtea alte locuri care au înnoit şi înnoiesc ţara - îşi au marile şi importantele sectoare de lucru.
În jos de Cornetu, localitate devenită o aşezare cu profil urban, ţi se dezvăluie un tablou cu un dinamism şi o amploare impresionante: un du-te-vino al basculantelor, asaltul excavatoarelor, râvna dragelor, autogrederelor, compresoarelor, macaralelor mânuite de ostaşi arşi de soare definesc în diversitatea atâtor munci anume realitatea unei strategii riguroase.
Mulţi dintre comandanţii, inginerii, activiştii de partid care conduc şi însufleţesc pe cât de paşnica, pe atât de dârza angajare care-şi susţine suflul trepidant chiar şi în văpaia amiezii de cuptor au venit aici cu tezaurul experienţei dobândite la Canalul Dunăre - Marea Neagră. Alţii mai tineri le preiau din experienţă, modelându-se totodată la această şcoală a eroismului muncii. Rapoartele lor laconice, precise sunt încărcate de semnificaţii. Comandantul suprem al forţelor armate ne-a cerut să se acţioneze în "ritm militar", ne spune colonelul Gheorghe Popescu, demonstrându-ne afirmaţia cu date, cifre, fapte. Cunoaşte exact ce s-a făcut, la ce se lucrează, modul în care este apropiată victoria militarilor. În cinstea celui de-al XIV-lea Congres, toţi doresc şi sunt toate temeiurile să raporteze: "Misiunea încredinţată armatei a fost îndeplinită".
În acel raport vor fi cuprinse nenumărate zile şi nopţi de încordări, zile şi nopţi cu oameni care-şi înnobilează viaţa de ostaşi-constructori prin dăruire, pricepere, fermitate. Maior Eugen Putinică, comandantul unui detaşament, ne precizează că în sectorul în care lucrează, din cele 3,5 milioane mc, prevăzute a fi sedimentate în diguri, 2 milioane formează de-acum straja de nădejde a Argeşului. În zona kilometrului 41, cursul a fost mutat cu 300 m spre sud-vest. Se lucrează în două schimburi. La kilometrul 23, albia noului drum de apă s-a conturat. Căpitanului inginer Eugen Stavrache i se poate citi în privire satisfacţia. O dragă neobosită înfruntă o insulă de prundiş acoperită cu boscheţi. Materialul scos şi trimis în partea stângă a râului este evaluat la 60.000 mc.
De pe platforma plutitoare în fiecare oră pleacă pe două conducte 3.600 mc de prundiş şi apă împinse de forţa a 6 atmosfere spre un bazin de protecţie. La kilometrul 20, locotenent-colonelul Nicolae Coman ne arată plăcile grele din betoane care străjuiesc pereţii duraţi printr-un mare efort. Acum se curăţă fundul şenalului navigabil. La kilometrul 5, Argeşul a fost deviat cu aproape 200 m. Este zona în care digurile de protecţie vor atinge 11-12 metri, punând Olteniţa la adăpost de orice pericol. Căpitanul Ovidiu Orhei ne furnizează o altă informaţie: "Noi dispunem de 875 de basculante. Pe 150 de maşini am instruit timp de un an şi jumătate 1.400 de şoferi. Instruire în condiţii care le-a format trainice deprinderi într-o specialitate emblematică pentru tabloul constructiv al ţării. Ostaşii, învăţând şi muncind, au reuşit să transporte în malurile digurilor 17 milioane de tone de pământ, prundiş, anrocamente". Comparaţia cu un munte se impune. Şi trimite la ideea mutării munţilor din loc, idee pe care cei viteji şi dârji au inspirat-o şi o inspiră.
Ostaşii pe un front paşnic, umăr la umăr cu mii şi mii de "meşteri mari", continuatori într-un timp înalt ai altor meşteri mari. Succesele înscrise în cronica acestei lucrări fără precedent sunt mărturii care vorbesc şi vor vorbi, ca toate fundamentalele acte ale edificării noii Românii, despre o epocă şi oamenii ei care intră în istorie pe porţile înalte ale măreţiei.
Constantin Zamfir - România literară nr. 29/1989
Citește pe Antena3.ro
