Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În anii edificării socialiste, în ţara noastră au fost construite, în total, aproape 6 milioane de locuinţe. Această vastă acţiune a dobândit dimensiuni noi în "Epoca Nicolae Ceauşescu", perioadă în care au fost reconstruite şi modernizate practic toate oraşele ţării, şi în care numărul apartamentelor realizate din fondurile statului a fost de 6,6 ori mai mare decât în perioada 1945-1965. Faptele vorbesc de la sine. În Alexandria existau, în 1965, 48 de apartamente în blocuri înălţate după 1944; cele peste 14.200 construite de atunci până în prezent au schimbat radical înfăţişarea localităţii. În municipiul Slatina există astăzi de peste 22 de ori mai multe apartamente decât erau în 1965. Creşteri fără precedent care au schimbat din temelii înfăţişarea vechilor oraşe s-au înregistrat la Slobozia şi Satu-Mare, la Craiova şi Constanţa, la Târgu-Mureş şi Botoşani, la Sălaj şi Vaslui, ca şi în toate celelalte localităţi ale patriei. Dar cel mai elocvent exemplu îl constituie însăşi capitala ţării. Din cele 650.000 de apartamente construite în Bucureşti după 23 August 1944 circa 550.000 au fost ridicate după istoricul an 1965. Celor câtorva cartiere existente atunci li s-au adăugat altele noi - Drumul Taberei, Militari, Berceni, Crângaşi, Aviatorilor şi altele, adevărate oraşe în oraş. Saltul acesta spectaculos al construcţiei de locuinţe - paralel cu creşterea populaţiei, devansând-o nu în puţine zone ale ţării, unde problema locuinţelor a fost deja, practic, rezolvată - constituie dovada cea mai vie a politicii noastre, în care totul se realizează cu oamenii, în beneficiul nemijlocit al acestora.
Faptele vorbesc de la sine. Astăzi, circa 19 milioane de oameni, adică 82 la sută din populaţia României, locuiesc în casă nouă. Numai la sate, în ultimii 24 de ani s-a construit un număr de circa 2,2 milioane de case, la care se adaugă peste 120.000 de apartamente din fondurile statului pentru personalul din învăţământ, sănătate, pentru ingineri agronomi şi alţi specialişti. Drumul spre progres şi bunăstare al ţăranului român - adică drumul apropierii condiţiilor de muncă şi viaţă de la sate de cele de la oraş - este astăzi drumul dezvoltării, al organizării şi modernizării fiecărei aşezări rurale.
Ritmurile înalte imprimate dezvoltării întregii ţări din iniţiativa şi acţiunea secretariatului general al partidului au dat ţării, în aceşti ani, în întrecere cu timpul, un câştig de un secol. Căci abia în anul 2080, adică peste aproape o sută de ani, ar fi arătat oraşele României aşa cum arată ele astăzi, dacă şi după 1965 s-ar fi menţinut ritmul de construcţie din precedentele decenii; dacă nu s-ar fi pus în practică, după Congresul al IX-lea, un amplu program de dezvoltare, urbanizare şi modernizare a tuturor localităţilor ţării.
Faptele vorbesc de la sine. Şi în anii ce vin, în viitorul cincinal (1991-1995), construcţia de locuinţe, sistematizarea şi modernizarea localităţilor patriei vor continua să constituie direcţii dintre cele mai pregnante ale puternicului proces de dezvoltare în care se află angrenată întreaga ţară. Vor fi date în folosinţă încă 70.000 de apartamente. Astfel, pretutindeni în ţară - după cum se subliniază în proiectul Programului-Directivă pentru Congresul al IX-lea al partidului - problema locuinţelor va fi practic rezolvată. Şi încă un amănunt semnificativ, privind de data aceasta confortul locativ. Proiectul Programului-Directivă prevede ca indicatorul de locuibilitate să ajungă în 1995 la 10-12 mp suprafaţă pe locuitor (fără luarea în calcul a dependinţelor), numărul mediu de camere pe apartament urmând să depăşească 2,6. (...)
Alături de asigurarea dreptului la muncă, la învăţătură, la afirmarea plenară a personalităţii, dreptul de a trăi omeneşte, în condiţii de confort, a devenit ceva firesc, datorită politicii profund umaniste a partidului nostru, datorită investiţiilor mari pe care statul nostru socialist le-a alocat şi continuă să le aloce pentru construirea de noi cartiere şi locuinţe, de noi oraşe.(...)
Pentru a înţelege mai bine semnificaţia noţiunii de confort locativ, să analizăm situaţia grupării după numărul camerelor, al locuinţelor construite din fondurile statului şi date în folosinţă în anul 1965 şi în anul 1988. În anul 1965, din totalul locuinţelor, 14,2% îl reprezintau cele cu o singură cameră, 57,6% cu două camere şi 28,2% cu trei camere. În anul care a trecut, situaţia se prezenta astfel: 17,3% din total-locuinţe aveau o cameră, 36,8% două camere, 37,1% trei camere şi 8,8% patru şi mai multe camere.
Scînteia, nr. 14.621/1989
