x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Vitaminele în alimentaţie

0
17 Iun 2009 - 00:00

Dacă ar fi să enumerăm, în alimentaţia copiilor există două tipuri de factori nutritivi: energetici, reprezentaţi prin proteine, lipide şi glucide, şi factori accesorii, constituiţi din săruri minerale şi vitamine.



Pentru copilul de la 1 la 3 ani, care se află în plin proces de creştere, acumulând pe an două-trei kilograme în greutate şi 8-12 cm în înălţime, vitaminele au un rol esenţial.

Surse importante de vitamine sunt acum legumele verzi, zarzavaturile şi fructele. Între vitamine, poate cele mai importante, care trebuie insistent asigurate în alimentaţia din toate sezoanele anului, sunt cele din grupul vitaminelor B. Conţinute în lapte, ouă, carne, ficat, cereale, vitaminele respective pot fi date în alimentaţia copilului sub cele mai diverse preparate. Vitamina C, conţinută de fructele citrice, se găseşte în procent suficient în cartofi, piersici, mere, în spanac, ardei gras, roşii. Necesarul de vitamina C pentru copilul între 1 şi 3 ani este de 45 mg pe zi, care se poate asigura din 50 ml suc de citrice sau din 120 g de cartofi cu preparare culinară rapidă. Între fructele verii, cel mai ridicat procent de vitamina C îl au coacăzele, pe care copiii le consumă cu multă plăcere, în diverse preparate sau ca atare.

De asemenea, pentru copilul de 1-3 ani, vitamina A trebuie adusă într-un procent de 1.400 u.i. zilnic. Cu mare rol în creşterea şi dezvoltarea organismului, cu efect important în apărarea antiinfecţioasă a mucoaselor aparatului respirator, digestiv şi urinar, vitamina A este conţinută în alimente de origine animală, cum sunt: ficatul, carnea, gălbenuşul de ou, untul, laptele etc. Carotenii din fructele şi legumele co­lorate, în special din morcovi, sunt de calitate superioară. Referindu-ne la vitamina D, subliniem faptul că aceasta are un rol deosebit în absorbţia calciului, în mineralizarea osoasă, prevenind în primul rând rahitismul. Cea mai mare parte de vitamina D existentă în organism (80%) are o sursă enalogenă, şi anume conversia în piele a unui derivat de colesterol în vitamina D3, sub acţiunea energiei solare.

În anotimpul rece, aceeaşi conversie se petrece dimineaţa. Aşadar, dacă 20% din vitamina D3 are provenienţă exogenă, prin alimente, este clar că alimentele în sine nu pot asigura necesarul de vitamină D la copilul mic, pentru care aceasta se dă ca medicament. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a stabilit că dozele zilnice optime de vitamina D3 sunt: 400-1000 u.i. la copilul până la vârsta de 1 an, 400-500 u.i. în cel de-al doilea an de viaţă.

În ţara noastră, profilaxia rahitismului se face de preferinţă prin metoda injectării de vitamina D3 în doză de 200.000 u.i., la interval de 45 de zile până la doza totală de 800.000-1.200.000 u.i. În al doilea an de viaţă, vitamina D3 se administrează de preferinţă în lunile reci, cu însorire redusă. Mamele trebuie să ştie că după vârsta de 6 luni, vita­mina D3 se poate administra pe cale bucală, mai ales la copiii fără afecţiuni digestive, şi niciodată la cei cu diagnosticul de malabsorbţie. În toate cazurile, tratamentul se face individualizat, numai cu prescripţie şi sub suprave­ghere medicală.

La fel de important este să se ştie că două dintre vitamine pot duce prin supradozare la intoxicaţii acute sau cronice, cu simptome manifestate. Astfel, în caz de hipervitaminoză A, copilul acuză dureri de cap, nu are poftă de mâncare, vomită şi chiar face crize convulsive. Când supradozarea vitaminei D intoxică organismul copilului, acesta acuză în plus astenie, aceleaşi dureri de cap, vomă, anorexie, convulsii. La aceşti copii, radiologic li se pot decela calcifieri precoce sau anormale. Printre greşelile pe care le fac părinţii în administrarea de vitamine este introducerea din proprie iniţiativă a unor preparate polivitaminizate sau ordonarea unui regim alimentar prea de timpuriu cu aport de crudităţi, regim care vine în contradicţie cu capacitatea de digestie a copilului.

Aşadar, vitaminele naturale sau vitaminele din medicamente trebuie date copiilor cu multă pondere şi numai sub aviz şi control medical.
Dr Ana Gheorghe-Guţă - Femeia, nr. 6/1989
Citeşte mai multe despre:   vitamina,   articolul zilei

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de