Studenţii străini le lucrau pe românce şi pe faţă şi pe dos

Complexul studenţesc "Tudor Vladimirescu" din Iaşi era în 1989 împânzit de studenţi străini. De regulă, aceştia locuiau în câteva cămine destinate lor, prea puţini având apartamente închiriate în oraş. Cu toţii erau foarte bine suprave­gheaţi.

Pentru a şti ce învârt, ei au fost cazaţi la etajele inferioare ale cămi­nului T7-8, acolo unde stăteau şi rugbiştii sau sportivi de pe la alte "arme", unii dintre ei studenţi la Educaţie Fizică şi Sport, însă majoritatea colaboratori ai Securităţii sau Miliţiei.

Pentru că se făcea multă bişniţă, astfel de locuri colcăiau de prostituate, amatori de comerţ, informatori, delicvenţi, toată fauna cea vestită a  oraşului. Maşini de fiţe doar la studenţii străini găseai pe atunci. Şi tot în zonă erau foarte mulţi arabi fumători de Kent, Assos, Camel, ţigări considerate adevărată valută la acea vreme.

Cei mai sărăci serveau masa la o sală specială dintre cele trei ale unei cantine uriaşe, considerată alături de căminul T 17 din complex una dintre cele mai mari edificii studenţeşti din estul Europei. Aici arabii mâncau pui fript cu cartofi prăjiţi şi primeau ca desert prăjituri fistichii (faţă de mere, de care aveau parte românii noştri).

Prânzul lor era considerat un adevărat festin faţă de cel al studentului de rând, unde legea era făcută de carnea de oaie super-extensibilă şi peştele ieftin, plin de oase. Sau dacă studentul era norocos pescuia în farfurie o bucată mare de slănină de care era prinsă o mică şuviţă de carne macră. În faţa căminelor străinilor, taximetriştii îşi făcuseră neoficial chiar staţie. Acolo erau cazaţi negri de prin ţările africane socialiste, sărmani tineri din Coreea de Nord, dar şi alte naţionalităţi.

Ca la toate căminele, aici se practica din belşug bişniţa. Găseai cafea adevărată, pentru că în oraş era doar nechezol (pentru cine nu ştie, era un soi de praf din cereale arse din care ieşea o zeamă cu gust amărui). Mulţi dintre taximetriştii care zăboveau în zonă aveau grade mari pe epoleţi, cunoscătorii spun că aveau chiar şi un carnet de evidenţă în care îşi notau tot ce mişcă. Erau în legătură cu prostituatele pe care tot ei le supervizau. Acestea aveau mare trecere pe la prohabul studentului de culoare, la portofel, garderobă şi la actele ce conţineau informaţii preţioase etc.

 În aceste cămine găseai la afişiere sute de anunţuri cu ţigări, haine de firmă, aparatură electronică. Aparatele video, nu demult apărute, erau la foarte mare căutare, având în vedere programul redus la tv şi, mai ales, slaba informare cu privire la ce se întâmplă în lume, iar filmele străine circulau doar pe video. Între acestea, trufandaua românului inhibat o constituiau filmele porno: cu scene (destul de "hard" şi acum, d-apoi atunci!) "m..." ("în gură"), "pe la spate", "cu două odată", "între bărbaţi" şi, ptiu, drace!, "cu animale!".

O floare foarte rară şi scumpă pe atunci pentru nişte pui de ţărani, de exemplu. Însă studentele stagiare şi ţărăncuţele aflate în trecere prin astfel de cămine exersau pe bani puţini cele văzute pe casetele de un sfert de kilogram... Când ajungeau întâmplător rătăcite prin zonă, moldovencele bătrâne de la ţară îşi scuipau în sân la vederea unor blondine foarte şic îmbrăcate, spre deosebire de poporul de rând, şi care cărau în nişte cărucioare fistichii nişte omuleţi negri cu părul creţ. Cărucioare care, de altfel, vedem astăzi pe toate drumurile, dar atunci erau scumpe la vedere.