Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Guetta Bernard scria în Le Monde de la 4 octombrie 1989 despre protestele care cuprinseseră întregul bloc estic: RDG, URSS (RSS Moldovnească, Azerbaidjan).
"În timp ce luni, 2 octombrie, la Leipzig avea loc o mare manifestaţie de protest, Ambasada RFG-ului de la Praga era ocupată din nou marţi de 4.000 de est-germani care doreau să părăsească RDG-ul. În URSS, Sovietul Suprem a adoptat luni seara, la cererea lui Gorbaciov, o hotărâre de interzicere a grevelor pentru o perioadă de 15 luni. Totuşi, această măsură ar putea fi aplicată doar în anumite sectoare strategice şi în mod special în Caucaz.
O dată cu trecerea de urgenţă prin Soviet şi interzicerea grevelor până la sfârşitul anului viitor, Gorbaciov a încercat nu numai să redobândească controlul fără de care ţara riscă să se afunde în faliment şi dezordine generalizată. Dar şi-a asumat şi riscul de a asista la ridiculizarea legii pe care deputaţii trebuiau să o aprobe marţi, riscul de a se confrunta cu punerea în discuţie a autorităţii sale. Tocmai de aceea autorităţile s-au răzgândit în mijlocul nopţii şi le cer acum deputaţilor să fie de acord cu interzicerea grevelor doar în sectoarele strategice cum ar fi transporturile şi metalurgia.
Când vântul bate din toate părţile în acelaşi timp, se formează obligatoriu valuri, şi doar o mică lege nu va putea să împiedice oraşe întregi să se oprească din lucru atunci când magazinele vor fi complet goale, nu va împiedica uzinele să se oprească atunci când muncitorii vor constata că preţurile cresc în timp ce salariile lor sunt blocate, nu va împiedica regiuni întregi sau republici sovietice să-şi oprească producţia când vor considera că interesul lor naţional este în pericol.
Chiar înainte să fi fost legalizată, greva a devenit în URSS un mijloc obişnuit de luptă. Motive de conflicte, politice şi sociale, nu lipseau deloc pentru lunile următoare, şi era inevitabil ca, interzise sau nu, să se producă noi întreruperi ale lucrului.
Este atunci o decizie greşită? Da şi nu, având în vedere realitatea. După mai mult de o lună de blocaj rutier şi feroviar spre Armenia prin Azerbaidjan, o lună de greve ale rusofonilor din Moldova, căile ferate sovietice sunt în haos. Într-o ţară în care cele mai multe transporturi se fac pe cale ferată, asta înseamnă că în pragul iernii toate becurile sunt puse pe avarie.
Există riscul de a nu avea destul combustibil pentru încălzirea locuinţelor când temperaturile vor fi de - 20 până la - 40 de grade Celsius. Stocurile de făină nu sunt suficiente şi nu există destulă benzină pentru a asigura circulaţia ambulanţelor. 60.000 de vagoane nu au ajuns pur şi simplu la destinaţie în ultimele săptămâni.
Cifrele citate luni de viceprim-ministrul Lev Voronin sunt impresionante. Potrivit acestuia, s-au pierdut mărfuri în valoare de 11 miliarde de ruble din cauza grevelor. În Armenia nu au ajuns 30.000 de vagoane cu produse diverse, 2 milioane tone de produse importate, în special grâu, sunt blocate în porturi, 130 de trenuri aşteaptă în România şi Cehoslovacia să intre în URSS, mai multe ţări importatoare de produse sovietice au început să se plângă de întârzierile la livrare, rezervele centralelor termice scad.
Orice şef de stat ar reacţiona în faţa unei astfel de situaţii, Gorbaciov mai mult decât alţii, pentru că miza nu este doar economică şi socială. Este politică, pentru că lipsa de reacţie ar duce nu numai la anarhie, dar ar însemna să-i lase pe adversarii conservatori să continue să toarne gaz peste foc peste tot unde, din motive clare şi de înţeles, izbucneşte vreun conflict, agravând lucrurile, sau să stea impasibili aşteptând ca haosul să ducă la oprirea reformelor. În acest sens, această lege referitoare la greve este mai degrabă o readucere la ordine a aparatului intermediar, şi Gorbaciov nu s-a sfiit să o spună clar: "Trebuie să oprim escaladarea fenomenelor negative din economie. Astfel vom proteja procesul de democratizare şi nu vom deveni prizonierii tentativelor de slăbire a economiei noastre."
Poate că este adevărat, dar este totuşi vorba doar de o jumătate de măsură, pentru că secretarul general are dreptate şi când spune: "Am început să pierdem controlul. Noile mecanisme nu sunt încă implementate, iar cele vechi nu mai funcţionează (...). Nu mai putem aştepta. Orice zi în plus de aşteptare are consecinţe foarte grave".
SPRE STAREA DE URGENŢĂ?
Sau, mai bine zis, înţelegând avertismentul, toate forţele reformatoare vor accepta să facă pe pompierii şi să propovăduiască răbdarea în loc să se radicalizeze pe zi ce trece. În cazul acesta, Gorbaciov ar avea o şansă să scoată URSS-ul din şanţ, reuşind să treacă peste iarnă fără prea multă bătaie de cap. Omogenizând în favoarea lui conducerea partidului, devansând congresul pentru octombrie anul viitor, secretarul general şi-a oferit mijloacele prin care să reziste şocurilor şi să dea, de anul viitor, un nou impuls reformelor. Sau - o ipoteză mai mult decât plauzibilă - ar fi ca furia, resentimentele şi nedreptăţile acumulate timp de 70 de ani să se dovedească prea puternice pentru a mai lăsa loc raţiunii, caz în care Gorbaciov nu mai avea altă soluţie decât să instaureze starea de urgenţă. Mulţi dintre apropiaţii săi îl împing de mai bine de un an spre această soluţie a unei lovituri de stat legale constând în recunoaşterea lui de către parlament ca şef de stat cu puteri depline şi nu doar ca secretar general. Problema este că pentru a reuşi o lovitură de stat bonapartistă ai nevoie de o autoritate personală care îi lipseşte azi lui Gorbaciov. Recâştigarea controlului în momentul de faţă ar putea să-i confere această autoritate. Dar termenele sunt scurte, atât de scurte încât speranţele spre o tranziţie relativ paşnică a URSS-ului spre post-comunism sunt din ce în ce mai mici. Asta nu înseamnă neapărat că puterea domnului Gorbaciov este ame-ninţată. Înseamnă doar că pe săptămână ce trece capacitatea sa de a ţine sub control ritmul schimbărilor este din ce în ce mai mică.
INTERVENŢIE ÎN CAUCAZ
La cozile din faţa magazinelor, ca şi la Kremlin, va fi o iarnă foarte grea. În aşteptarea ei puterea se pregăteşte să ia măsuri în Caucaz. Blocajul feroviar exercitat de Azerbaidjan ar trebui înlăturat printr-o intervenţie comună a forţelor de securitate ale Ministerului de Interne şi Ministerului Apărării, căile ferate urmând să fie puse temporar sub o administrare specială.
Instaurarea unei stări de asediu în regiune nu este exclusă în momentul de faţă, în ultimele 24 de ore autorităţile descriind situaţia în termeni mai mult decât alarmanţi. Potrivit TASS, "cel mai important este acum să împiedicăm cele două popoare să cadă în prăpastie", pentru că rapoartele din regiune seamănă cu "rapoartele de pe un câmp de bătălie". Ziarele sunt pline cu cifre despre numeroasele atacuri armate, atacuri ale convoaielor, omoruri şi alte violenţe. Intervievaţi luni seară la televizor, doi dintre vice-miniştrii de interne întorşi din Caucaz au explicat că "problemele puse de această tragedie ar trebui rezolvate de urgenţă" şi că "sunt necesare măsuri politice urgente".
În această atmosferă, proiectele legilor proprietaţii, pământului, arendei, societăţilor comerciale şi de uniformizare a sistemului fiscal au trecut pe planul doi. Nu sunt mai puţin importante deoarece introduc proprietatea privată sub numele de "proprietate cetăţenească", şi împart formele de proprietate colectivă în proprietate federală, federalo-republicană, republicană şi comunală.
Societăţile comerciale, indiferent de statutul lor, vor fi egale în faţa legii şi îşi vor putea plăti angajaţii în acţiuni. Impozitul maxim pe profit este fixat la 60%, din care 35% revine statului federal şi restul este lăsat la discreţia autorităţilor locale, care vor putea dispune de resurse şi vor putea stabili impozitul în funcţie de politica lor economică. Toate aceste proiecte, pe alocuri vagi şi incoerente, au fost foarte criticate, cel mai des pentru timiditatea lor. Nimeni nu poate sa prevadă care vor fi rezultatele aplicării lor în următorii ani. Singura certitudine rămâne că nu vor exista îmbunătăţiri reale pe termen scurt şi că Gorbaciov a început să numere zilele până la congres."
PRIMUL-MINISTRU POLONEZ VA FACE O VIZITĂ ÎN URSS
Tot la 4 octombrie 1989, Le Monde anunţa vizita nou alesului prim-ministru, Tadeusz Mazowiecki, la Moscova. În acest fel cele două ţări îşi exprimau dorinţa de a-şi menţine "relaţiile tradiţionale de prietenie".
"Primul-ministru polonez, Tadeusz Mazowiecki, va efectua o vizită în Uniunea Sovietică, a confirmat luni, 2 octombrie, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe sovietic, Vadim Perfiliev. El a menţionat că datele vizitei fac obiectul discuţiilor cu autorităţile de la Varşovia. După instalarea lui Mazowiecki în fruntea Guvernului polonez, conducătorii sovietici au transmis că vor continua «relaţiile tradiţionale de prietenie» cu Varşovia, iar noul prim-ministru a dat, la rândul său, asigurări că Polonia va rămâne fidelă alianţelor sale. Această vizită va fi o premieră: primirea la Kremlin a unui conducător necomunist al unei ţări «surori».
Marţi, Mazowiecki va primi omagiul regelului Juan Carlos şi reginei Sofia, care sunt într-o vizită de 3 zile în Polonia. Elveţia a anunţat luni că va trimite la Varşovia un ajutor alimentar de urgenţă în valoare de 5 milioane de franci elveţieni."
PROTESTE ROMÂNEŞTI
Pe de altă parte, doi conducători comunişti maghiari, Geza Kotai, şeful departamentului internaţional al partidului, şi adjunctul său, Imre Szokai, au confirmat luni în cadrul unui interviu publicat în organul partidului, că România a lansat la 19 august membrilor pactului de la Varşovia, un apel la "acţiuni comune" pentru evitarea instalării unui guvern necomunist în Polonia. "Noi am răspuns că Guvernul polonez s-a format pe cale parlamentară şi că doar poporul polonez îşi poate decide viitorul prin alegeri libere", au declarat comuniştii maghiari.
