Influenţa sovietică, bănuită de implicare în debarcarea liderului bulgar

Blaine Harden scria în The Wa­shington Post de la 12 noiembrie 1989 despre primele reacţii din Bulgaria, dar şi de pe plan internaţional, la înlăturarea lui Todor Jivkov de la conducerea ţării.

"Potrivit activiştilor politici şi di­plomaţilor vestici, retragerea neaş­tep­tată a liderului bulgar, Todor Jivkov, care până vineri după-amiază a fost cel mai longeviv lider comunist din Europa de Est, poartă semnul manevrelor Uniunii Sovietice.

Cel mai vizibil semnal al influenţei lui Mihail Gorbaciov în Bulgaria a fost mesajul preşedintelui sovietic publicat pe prima pagină a cotidia­nului oficial al Partidului Comunist Bulgar. Gorbaciov îl felicita călduros pe noul lider al partidului, Petăr Mladenov, în vârstă de 53 de ani, care este de departe cel mai tânăr şi cel mai liberal membru al biroului politic bulgar.

În mesajul său, Gorbaciov spunea că Uniunea Sovietică îl va sprijini pe Mladenov în implementarea «refor­mei radicale». «Retragerea» anunţată a lui Kivkov, în vârstă de 78 de ani, al cărui refuz voalat de a renunţa la controlul centralizat asupra economiei bulgare decredibiliza total anun­ţu­rile repetate de «reconstrucţie», i-a ui­mit pe diplomaţii vestici şi pe activiştii politici de aici. Aceştia spun că nu au existat semnale cum că bi­roul politic l-ar vrea debarcat. Mai mult chiar, părea că Jivkov este mai deschis în faţa reformei decât majoritatea membrilor din biroul politic.

Şi mai surprinzătoare pentru aceşti observatori, ţinând cont de poziţia intransigentă a biroului politic, a fost numirea lui Mladenov în funcţia de secretar general al partidului. Deţi­nând timp de 19 ani funcţia de mi­nistru de Externe al Bugariei, acesta pare că nu exercită o influenţă semnificativă în Consiliul de Conducere.

«Mladenov este cu siguranţă cel mai liberal membru al întregului birou politic, de aceea, fără un su­por­ter puternic cum este Uniunea So­vietică, alegerea sa democratică de aceştia ar fi fost total improbabilă», spune Deyan Kyurianov, unul dintre liderii Ecoglasnost, grupare ecologistă care acum opt zile a condus primul protest în masă din Bulgaria comunistă a ultimelor patru decenii. Ma­nifestaţiile au vizat doar probleme legate de mediul înconjurător şi nu s-au confruntat cu intervenţia Poliţiei.

Există un precedent recent în Europa de Est care confirmă faptul că Uniunea Sovietică a fost implicată în demisia lui Jivkov. Portrivit unei surse vest-germane, Uniunea Sovietică a avut un rol major luna trecută în forţarea retragerii lui  Erich Hone­cker, eveniment care a generat avalanşa reformelor, culmi­nând cu deschi­de­rea zidului Berli­nului. După alegerea sa unanimă ca lider al partidului, Mla­denov a ţinut un discurs pe care ob­servatorii îl descriu ca fiind cea mai curajoasă declaraţie care a fost auzită vreodată în Bulgaria, prin care se recunoaşte nevoia de schimbare.

«Ne confruntăm cu importanţa şi urgenţa necesităţii transformării Bulgariei într-un stat modern, gu­vernat de lege», a spus Mladenov. «Nu este o dorinţă, ci o necesitate vitală... Aceasta implică construirea relaţiilor politi­ce pe un nou fundament, dând oamenilor puterea». A adăugat că «în viito­rul apropiat» va convoca o întrunire specială pentru dezbaterea acestor schim­bări în Comitetul Central.
Motivaţi de declaraţia lui Mlade­nov, activiştii din Sofia au început astăzi să organizeze o manifestaţie de proporţii pentru sâmbăta viitoa­re în cadrul căreia spun că vor solicita demisia întregului biroului po­litic, dar şi demararea «reformelor radicale». Un număr mare de organizaţii oficiale şi neoficiale au anun­ţat că vor mărşălui pe străzile Sofiei, iar dacă autorităţile vor permite desfăşurarea manifestaţiei, acest marş va fi în totală contradicţie cu obişnuita pasi­vitate docilă care a caracterizat în trecut societatea bulgară.

«Această manifestaţie va marca un moment semnificativ în istoria politică a ţării noastre», spune Roymen Danoy, redactor la săptă­mânalul Otetchestvo, care inten­ţio­nează să participe la marş. «Acum există o oportunitate pentru producerea de schimbări favorabile în Bulgaria», ne-a spus un diplomat vestic astăzi.

Ţinând cont de trecutul şi tradiţia sa, faptul că Bulgaria o ia pe calea schimbărilor democratice este do­vada puterii pe care forţele reformatoare au căpătat-o anul acesta în estul Europei. Să nu uităm că Bulgaria este fundamental diferită faţă de Polonia, Ungaria şi Germania de Est, trei ţări din blocul estic unde generalizarea sentimentului popular prodemo­cra­ţie şi antisovietic a precipitat reforma.

Această ţară nu are aproape nici o tradiţie democratică. Spre deosebire de tradiţia istorică a Bisericii Catolice, care a ocrotit gândirea liberă şi demo­cratică în Polonia, Bulgaria (ca şi Rusia şi vecina sa profund comunistă de la nord, România) are o tradiţie ortodoxă, conducătorii acestei biserici fiind apropiaţi de liderii politici aflaţi la putere.

Dar cel mai important este că bulgarii nu au motive istorice pentru a-i urî pe ruşi, cum au polonezii, ma­ghiarii şi nemţii. Bulgarii au în co­mun cu URSS-ul limba de origine slavă şi alfabetul chirilic. Data isto­rică cheie la care se raportează Bulgaria este 1878, când armata rusă i-a învins pe turci şi a pus capăt dominaţiei acestora de aproape 500 de ani.

De la al doilea război mondial în­coace, Bulgaria a fost cel mai coo­perant stat dintre sateliţii sovietici. Celelalte ţări din blocul estic au criticat dur Bulgaria pentru comportamentul său caracteristic mai degra­bă unei republici sovietice decât unui stat independent. Dar în schim­bul respectării liniei URSS-ul. Guvernul sovietic a fost mai generos cu Bulga­ria decât cu orice alt stat din blocul estic. A furnizat acesteia mari cantităţi de combustibil şi a cumpărat multe dintre mărfurile de o calitate îndoielnică exportate de Bulgaria.

Sfârşitul acestei poveşti de iubire a venit, cel pu­ţin din punctul de vedere al lui Jivkov, în 1985, o dată cu venirea lui Gorbaciov la putere. «Cu Brejnev, Jivkov era în largul său. Dar faţă de Gorbaciov, nu ştia niciodată unde se situează», este părerea unui diplomat. Jivkov părea totuşi că se străduieşte. A declarat în repetate rânduri că guvernul său va urma calea glasnostului şi a perestroikăi, promovate de Moscova şi care au generat schimbările spectaculoase din Polonia, Ungaria şi Germania de Est. Însă acţiunile sale nu au fost niciodată conforme retoricii. Presa a rămas la cheremul politicului. Economia a rămas sub controlul partidului".