În timp ce la Bucureşti Ceauşescu făcea băi de urale şi poze, chiar în ziua încheierii Congresului la Paris se anunţa iminenta cădere a lui Ceauşescu. "Înfrângerea nebunului", titra la 24 noiembrie, L'Express.
NUMĂRĂTOARE
"În străinătate, Ceauşescu nu mai are nici măcar un aliat, în interior începe să se contureze contestarea lui. Pentru dictator a început numărătoarea inversă", era concluzia jurnaliştilor francezi. În articol se arăta că "lanţul se strânge şi în jurul gâtului lui Ceauşescu după ce toţi foştii săi complici au căzut unul după altul: Erich Honecker în Berlinul de Est, în octombrie, Todor Jivkov, la Sofia, chiar în acea lună.
Noile opţiuni liberale ale conducătorilor de la Budapesta şi Varşovia au bulversat peisajul ideologic şi economic al Estului european. Cortina de Fier s-a făcut ţăndări la presiunea mulţimii germane. Cel mai important partid comunist, cel italian, a rupt legăturile cu omologul de la Bucureşti. Şi Kremlinul nu-şi mai ascunde ostilitatea, ba chiar dispreţul, pentru dictatorul român".
Jurnaliştii de la L'Express arătau totodată că la Bucureşti, în plină desfăşurare a Congresului al XIV-lea, Conducătorul, la putere din 1965, părea să-şi fi menţinut mâna forte asupra propriului aparat: "marea liturghie naţional-comunistă trebuie să-l tămâie, încă o dată, pe «Geniul din Carpaţi» şi pe divina lui soţie, în ciuda realităţilor din această ţară care continuă să se afunde, pe zi ce trece, în teroarea poliţienească şi coşmarul economic".
ABUZURI
În articol se făcea referire la cazurile Dan Petrescu, arestat la Iaşi pentru semnarea unei petiţii împotriva realegerii lui Ceauşescu, Lazslo Tokes, bătut de Poliţie pentru denunţarea regimului într-un interviu şi care se închisese în biserica lui de la sfârşitul lui octombrie sau Doina Cornea, intrată în greva foamei în semn de protest faţă de persecuţiile Poliţiei politice, dar şi la "scrisoarea celor şase" foşti lideri comunişti. "În Capitală se zvoneşte şi că anumiţi înalţi şefi ai Securităţii, conştienţi de regresul ţării lor pe scena internaţională, ar putea fi legaţi de această tentativă de revoltă internă", scria L'Express, argumentând că şi Ceauşescu ştia care e ameninţarea.
"Revoltele muncitoreşti de la Braşov, din 15 noiembrie 1987, au arătat că mânia poate uneori să înfrângă teama. Oricare ar fi scadenţa, perioada post-Ceauşescu va fi una agitată în această ţară în care tragedia e cotidiană. Şi disperarea generală", concluziona L'Express.
Oana Stancu