Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Francis X. Clines relata în The New York Times despre consecinţele instituirii limbii moldoveneşti ca limbă de stat în RSS Moldovenească.
"Astăzi, în Moldova sovietică, limba moldovenească a fost declarată limba oficială de stat, în ciuda protestelor zecilor de mii de rusofoni aflaţi în grevă şi a faptului că introducerea legii ar putea agrava tensiunile locale. Curtea Supremă de Justiţie din Moldova a pus capăt dezbaterilor aprinse prin adoptarea legii care prezintă şi o urmă de compromis, un amendament vag prin care se prevede folosirea limbii ruse în comunicarea dintre diferitele grupuri etnice. Deşi efectele acestei legi sunt imprevizibile, pentru mişcarea separatistă din Moldova votul reprezintă victoria majorităţii şi diminuarea importanţei limbii ruse în republică.
Totuşi, se pare că legislativul nu a reuşit de fapt să mulţumească pe deplin nici una dintre tabere, aproximativ 100.000 de vorbitori de limbă rusă aflându-se în grevă, iar militanţii moldoveni reclamând amendamentul de compromis.
IEŞIREA LA SUPRAFAŢĂ A CULTURILOR SUPRIMATE
Acţiunea legislativului moldovenesc a avut loc în contextul criticilor venite din partea ziarului Pravda, organul de presă al Partidului Comunist Sovietic, potrivit căruia mişcarea separatistă exercită o «teroare morală» împotriva populaţiei rusosfone din republică. În interiorul Uniunii Sovietice, Kremlinul se confruntă cu un val de mişcări separatiste şi naţionaliste. Cea mai puternică mişcare vine din partea republicilor Baltice şi Republicii Moldova, unde politica pe termen lung a guvernului sovietic a fost să trimită sute de mii de etnici ruşi pentru a trăi acolo.
Deşi în cele 15 republici, potrivit Constituţiei, este garantat dreptul de a stabili limba oficială şi de a permite tuturor grupărilor etnice să înveţe şi să folosească limba maternă, de-a lungul anilor, sub strictul control de la centru, politica a fost cea de favorizare a limbii ruse.
În contextul actualei politici permisive promovate de Gorbaciov, graba pentru reafirmare a culturilor suprimate a dat naştere protestelor rusofonilor, care spun că sunt victime ale discriminării.
LEGĂTURA CU ROMÂNIA
Ceea ce legislativul din Moldova numeşte limbă moldovenească este, de fapt, limba română, aceasta fiind reintrodusă ca limbă oficială a republicii. Cu excepţia unor variaţiuni minore de dialect, limba vorbită în Moldova este identică cu limba română, diferenţa fiind că în republica sovietică este folosit alfabetul chirilic. În România, pe teritoriul căreia se află o mare parte a regiunii istorice Moldova, se foloseşte alfabetul latin.
Noua lege introduce şi alfabetul latin, dând astfel o puternică lovitură propagandei sovietice, care, contrar argumentelor etnografice, susţine distincţia dintre cultura moldovenească şi cea românească. Moldova se alătură Estoniei, Letoniei, Lituaniei şi Tadjikistanului, republici care anul acesta au renunţat la limba rusă. Uzbekistanul ia şi el în considerare o asemenea măsură, mişcări similare ieşind la suprafaţă şi în alte republici sovietice.
Aceste noi legi sunt însă destul de diferite. Legea din Estonia, de exemplu, prevede ca, într-un interval de maximum patru ani, toţi cetăţenii republicii să cunoască limba estoniană, iar limba rusă să fie scoasă din semnele rutiere şi din panourile stradale.
APLICAREA PREVEDERILOR
Legea moldovenească este mai puţin specifică, iar legislativul republicii nu a aprobat imediat instrucţiuni precise pentru aplicarea prevederilor noii legi. Astfel, nu este clar care va fi efectul practic pe care legea îl va avea asupra minorităţii rusofone.
Făcând presiuni pentru românizarea culturală şi introducerea limbii moldoveneşti ca limbă oficială, mişcarea separatistă din Moldova a decis să nu îndemne la unirea cu România, care este condusă de guvernul stalinist al lui Nicolae Ceauşescu.
Potrivit ultimului recensământ, republica sovietică are 4,2 milioane de cetăţeni, 64% fiind moldoveni, 14% ucraineni şi 13% ruşi.
În timpul revoluţiei bolşevice, regiunea şi-a declarat independenţa faţă de Rusia şi a fost recunoscută ca făcând parte din România în tratatele încheiate după primul război mondial. Moscova nu a recunoscut niciodată ruptura, iar în 1940 a forţat România să cedeze din nou regiunea. Aliniindu-se cu Germania nazistă, România a recuperat regiunea în 1941, dar în 1944 s-a întors la sovietici, unde a rămas până în ziua de azi".
Citește pe Antena3.ro
