Noul avertisment al lui Gorbaciov: "URSS trebuie să rămână unită"

Cotidianul italian La Repubblica din 22 august 1989 titra despre îngrijorarea liderului sovietic, Mihail Gorbaciov, cu privire la soarta conglomeratului multinaţional condus de la Moscova.

"Moscova. Cei care forţează spre o altă direcţie se joacă cu focul. Separarea popoarelor noastre, fă­râ­mi­ţa­rea federaţiei noastre ar fi acţiuni iresponsabile. Un Gorbaciov foarte îngrijorat  de turnura pe care o ia chestiunea naţionalităţii, le amin­teşte cetăţenilor săi că singura cale de urmat este cea a reformei. Trebu­ie să acţionăm în aşa fel încât toate naţionalităţile să se simtă în siguranţă, acum şi în viitor, şi oriunde ar locui. Această intervenţie a pre­şe­din­telui sovietic a avut loc la mij­lo­cul lunii iulie, în timpul unei întâlniri cu muncitorii din Le­nin­grad, dar ziarul partidului comunist a publicat-o abia ieri, în acelaşi timp cu apariţia lunară a Izvestia. În ajunul comemorării pactului germano-sovietic din 1939 şi a manifestărilor care se anunţau cu această ocazie în ţările baltice, îngrijorarea lui Gorbaciov pare mai îndreptăţită ca niciodată. Problema naţională este principala problemă a URSS în momentul de faţă. Revendicările ţărilor baltice, la care se adaugă disputa dintre azeri şi armeni în le­gă­tură cu destinul Nagorno-Karabakh, şi nu în ultimul rând protestele din Moldova, ex-Basarabia, la graniţa cu România. În Baku, capitala Azerbaidjanului, Frontul Popular, nemulţumit de mersul tratativelor cu conducătorii Republicii, a proclamat 48 de ore de grevă. Încă de ieri s-au închis 60 de întreprinderi, din care două depindeau de Ministerul Apărării, fiind specializate în producţie de armament, plus uzina chimică din Sumgait (unde în februarie 1988 ciocnirile dintre azeri şi armeni s-au soldat cu 32 de morţi).

Jossif Hamed Ugli, unul din conducătorii Frontului, a dat asigurări că această mobilizare era obligatorie, după greva de avertisment de lunea trecută, despre care televi­ziunea locală nu a relatat nimic. La baza protestului se află negocierile fără rezultat cu primul secretar al Republicii, revendicările fiind: re­cu­noaşterea Frontului, eliberarea aze­rilor arestaţi după ciocnirile de anul trecut, alegeri noi, abolirea stării de urgenţă, autonomia politică şi economică a Azerbaidjanului. Şi, bine­în­ţeles,  renunţarea la administra­rea specială decisă de Moscova pentru Nagorno-Karabakh, regiune auto­nomă pe teritorul azer şi care cere unirea cu Armenia. După ce gre­va va lua sfârşit, va avea loc o nouă manifestaţie în piaţa Lenin, în centrul oraşului Baku. Între timp, pentru mâine se pregăteşte un lanţ uman care, în intenţia organizatorilor, va uni capitalele republicilor bal­tice - Tallin, Riga şi Vilnius; pro­testul împotriva efectelor pactului Ribbentrop-Molotov se extinde şi în Moldova, unde zece mii de persoane au ieşit în piaţa principală din Chi­şi­nău cerând drepturi pentru ma­jo­ritatea moldovenească, îm­po­triva puternicii minorităţi rusofone. Pentru naţionaliştii moldoveni, ca şi pen­tru cei baltici, pactul germano-sovie­tic din 1939 a permis înglobarea Moldovei în URSS - Moldova care la vremea aceea se numea Ba­sa­rabia şi era o provincie ro­mâ­nească. În Mol­do­va, la re­ven­dicările de auto­no­mie se mai adaugă şi problema bi­ling­vis­mu­lui, care este o chestiune ma­joră în mul­te repu­blici."