Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vichniac Isabelle scria în Le Monde din 9 august 1989 despre sesiunea anuală a sub-comisiei ONU pentru drepturile omului. Una dintre problemele abordate a fost dispariţia lui Dumitru Mazilu, expert român pentru ONU.
"Reuniunea anuală a sub-comisiei ONU pentru drepturile omului nu are loc sub cele mai bune auspicii. De luni 7 august, de la deschiderea sesiunii, cei 27 de experţi - în principiu independenţi, dar a căror independenţă este de fapt direct proporţională cu gradul de democraţie din statele din care provin - şi-au ales preşedintele în persoana etiopianului Fisseha Yimer. Această alegere, dealtfel aşteptată, nu pune în discuţie competenţele personale ale domnului Yimer, dar ar putea părea ciudată pentru cei care au aflat conţinutul acuzator al raportului realizat recent despre Etiopia de Amnesty International, cât şi informaţiile despre această ţară furnizate de zece alte organizaţii neguvernamentale acreditate la ONU.
Aceste ONG-uri au înaintat centrului ONU pentru drepturile omului un document în care denunţă "masacrul la scară largă a populaţiei civile eritreene, victimă a unui război care durează de 28 de ani", recrutarea în armata etiopiana a tinerilor adolescenţi, cât şi dispariţia domnului Berhanu Dinka, fost reprezentant al Etiopiei la ONU, arestat în 1986 şi despre care nu se mai ştie nimic de atunci. Din acest document se poate afla numele a 16 ţărani din Eritreea omorâţi prin lapidare sau aruncaţi de pe stânci între 15 şi 21 aprilie. Ca urmare a unei tentative de lovitură de stat 30 de înalţi ofiţeri care au cerut încetarea războiului au fost executaţi. Centrul pentru drepturile omului care primeşte diverse plângeri, nu a permis punerea în circulaţie a acestui text cu ocazia reuniunii, observatorii legând această decizie de nominalizarea domnului Yimer.
Altă surpriză de marcă: imediat după ce fostul preşedinte al sub-comisiei, Murlidhar Bhandare, a citit scrisoarea expertului român Dumitru Mazilu, dispărut din propria sa ţară, în ciuda presiunilor ONU la Bucureşti, şi aşteptat în zadar anul trecut la Geneva, un alt expert român a fost nominalizat ca vice-preşedinte al sub-comisiei. În scrisoarea sa, domnul Mazilu afirma că este lipsit de libertate. Ne-am minunat în continuare de numirea tot ca vice-preşedinte a expertului cubanez Miguel Alfonso Martínez. În sfârşit o consolare: alegerea celui de-al treilea preşedinte în persoana lui Théo Van Boven, binecunoscut pentru integritatea sa. Să sperăm că acest om, cu forţa şi echilibrul său, va contrabalansa troica comunistă "de modă veche" româno-cubano-etiopiană. Ne întrebăm totuşi cum va putea această troică să trateze cu seninătate puncte sensibile de pe ordinea de zi, cum ar fi "dreptul tuturor persoanelor de a-şi parăsi ţara şi de a reveni în ţară" ori "reţinerea persoanelor fără să fie inculpate sau judecate" ori "violarea flagrantă a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (...) în toate ţările."
Aceste trei numiri rezultă, fără să se justifice, din aplicarea strictă a unui principiu sacrosant al ONU: repartiţia geografică care să asigure echilibrul între Occident, ţările comuniste şi lumea a treia."
