România cere membrilor Pactului de la Varşovia să ia măsuri împotriva "atitudinii ostile" a Ungariei

România a solicitat o întrunire extraordinară a membrilor Pactului de la Varşovia pentru a discuta în legătură cu "atitudinea ostilă" a Budapestei faţă de regimul lui Nicolae Ceau­şescu, scria publicaţia spaniolă El Pais la 15 mai 1989.

Relaţiile dintre România şi Ungaria, aliate în Pactul de la Varşovia şi vecine, sunt practic paralizate din cauza represiunii exercitate de statul român asupra minorităţii maghiare şi din cauza majorelor divergenţe ideologice.

Schimbarea sistemului comunist clasic din Ungaria a dus la conflicte grave cu unii dintre vecinii săi care sunt reticenţi în faţa perspectivei de democratizare. Radioul maghiar, care este recepţionat şi în România, respectă libertatea de exprimare, iar interviul cu Alexander Dubcek, liderul primăverii de la Praga, difuzat de televi­ziunea maghiară cu câteva zile în urmă, a provocat atacuri dure din partea presei cehoslovace. Acuzaţiile României şi cererea de luare de măsuri au avut loc după ce Ungaria a lansat o serie de atacuri dure la adresa României în cadrul Forumului CSCE pe tema accesului la in­for­maţie, care s-a încheiat la data de 12 mai la Londra.

Această poziţie este diametral opusă faţă de poziţiile anterioare ale Bucureştiului. România a fost singura ţară membră a Pactului de la Varşovia care s-a împotrivit intervenţiei în Cehoslovacia din 1968.

Surse de la Bucureşti dau semnale că regimul doreşte ca alianţa socialistă să pună în discuţie iniţiativa de democratizare din Ungaria, pe care o consideră a fi antisocialistă, şi, de asemenea, să analizeze riscurile pe care le implică pentru întregul bloc socialist. Reuniunea extraordinară se va ţine chiar înainte de întrunirea ţărilor Pactului de la Varşovia, care se organiza în mod obişnuit la 7 şi la 8 iulie.

În ciuda măsurilor severe de control de la frontiera dintre cele două ţări, zeci de mii de refugiaţi de etnie maghiară, germană şi română reuşesc să treacă graniţa şi să beneficieze de protecţia statului maghiar. Cei care nu aparţin minorităţii maghiare îşi continuă drumul spre ţări occidentale, unde cer azil.
Solicitarea părţii române pare a fi condamnată la eşec, deşi este posibil ca unele regimuri socialiste, afec­tate la rândul lor de politica ma­ghia­ră, să se alăture acestei iniţia­tive. Ţinând cont de scăderea prestigiului lui Ceauşescu, în special la Mos­co­va, Varşovia, Budapesta şi So­fia, cu România este posibil să se alieze doar RDG şi, poate, Ce­hoslovacia.  

Înainte să se cunoască iniţiativa română, în Germania de Vest se ştia că paznicii de frontieră maghiari au facilitat fuga în Iugoslavia şi apoi spre Occident a unei familii din Germania de Est care fusese prinsă în timp ce trecea în mod ilegal graniţa. O patrulă de noapte a descoperit trei adulţi şi un copil, neluând nici o măsură împotriva lor. Fugarii au adresat o scrisoare şefului de stat maghiar, Bruno Straub, în care îşi exprimau re­cunoştinţa faţă de gestul solda­ţilor. Această întâmplare împreună cu iniţiativa de demon­tare a sârmelor ghimpate de pe frontiera Ungariei cu Austria şi întreaga poziţie incomodă a maghiarilor faţa de Berli­nul de Est ar putea face ca RDG să se alieze cu România.

Aceste două state sunt cele care se opun cel mai ferm politicilor refor­miste venite din partea URSS. De curând, Berlinul de Est l-a primit în vizită oficială pe preşedintele Ceau­şescu cu aprecieri hiperbolice, în timp ce în alte capitale ale Europei de Est acesta este criticat în mod deschis atât de presa independentă, cât şi de cea oficială.