Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În 1989, "Scrisoarea celor 6" era foarte des invocată de mediile politice şi gazetăreşti din lumea capitalistă, fiind o speranţă că se putea schimba ceva în regimul ultra-conservator comunist al lui Nicolae Ceauşescu. Ce ştiau "vesticii" despre semnatarii textului aflăm din ediţia din 18-19 martie 1989 a ziarului francez "Le Figaro":
Gheorghe Apostol, fost membru al Biroului politic şi preşedinte al Sindicatelor, Alexandru Bârlădeanu, fost membru al Biroului politic şi Preşedinte al Comitetului planificării, Corneliu Mănescu, fost ministru de Externe şi Preşedinte al Adunării Generale a Naţiunilor Unite, Constantin Pârvulescu, membru fondator al Partidului comunist, I. Răceanu, veteran al Partidului comunist, Silviu Brucan, fost redactor al Scînteii.
Scrisoarea a fost dată publicităţii în 10 martie, a doua zi după condamnarea guvernului de la Bucureşti la Geneva (v. alăturat). Semnatarii, foşti înalţi demnitari ai partidului şi guvernului, pe vremea cărora încălcările Constituţiei erau la fel de banale ca în orice sistem totalitar, nu pot fi bănuiţi de o subtilă febră disidentă. Ceea ce contestă ei este gestiunea falimentară a lui Ceauşescu, nu şi sistemul care a generat-o.
Cei şase semnatari reprezintă un evantai semnificativ: Gh. Apostol (n. 1913) a fost între 1955-61 prim secretar al CC al PMR. El avea rangul cel mai înalt în partid, la venirea lui Ceauşescu, în 1965. De altfel, într-un interviu luat, în urmă cu un an, de Aristide Buhoiu (directorul ziarului "Universul" din SUA), transmis la Vocea Americii în 12/III, Gheorghe Apostol afirma că fusese desemnat de Dej să-i urmeze în postul de secretar general, dar că, la moartea acestuia, Ceauşescu, împreună cu Chivu Stoica şi Gh. Maurer şi-au împărţit rolurile, cu sprijinul lui Drăghici, şeful Securităţii.
Constantin Pârvulescu (n. 1895) este veteranul partidului, membru fondator şi "Micul dicţionar enciclopedic" (1972) îl situează la "conducerea operaţiuilor care au dus la insurecţia naţională anti-fascistă!" Este şi cel care s-a manifestat deschis împotriva lui Ceauşescu, încă din 1979.
Corneliu Mănescu (n. 1916), ambasador la Budapesta (1960), ministru de Externe, preşedinte al sesiunii ONU (1967) şi ambasador la Paris (1977-1982) este cel mai cunoscut pe plan diplomatic internaţional.
Alexandru Bârlădeanu (n. 1911), economist, responsabil al planificrii la sfârşitul anilor '50, numele său este legat de perioada de "liberalizare", fiind membru al Comitetului executiv al prezidiului permanent al CC PCR între 1965-68.
I. Răceanu, cel mai puţin cunoscut dintre semnatarii, are şi destinul cel mai marcat de "linia sinuoasă" a partidului: ilegalist, fusese exclus din partid, reintegrat, pentru a fi din nou exclus în 1958.
În fine, Silviu Brucan (n. 1916), fost redactor la "Scînteia" şi ambasador la ONU, este cel care şi-a manifestat dezacordul cu politica regimului de mai multă vreme, reacţionând, de pildă, imediat după răscoala braşovenilor din noiembrie 1987. Texte renovatoare, interviuri acuzatoare i-au fost publicate în Statele Unite. Ultima sa călătorie în străinătate, anul trecut, a inclus Washington şi Moscova. El este şi cel care a confirmat telefonic autenticitatea scrisorii şi a semnăturilor, vineri, 10 martie, ziua difuzării ei la BBC, după care a fost arestat.
Arestaţi sau izolaţi la domiciliu sunt şi ceilalţi semnatari, care nu mai pot fi contactaţi prin telefon. Fiul lui Al. Bârlădeanu - care locuieşte la Paris şi îşi sună părinţii săptămânal - a avut la capătul firului o voce care s-a prezentat a fi "un vecin", care l-a informat că tatăl său e plecat să se plimbe... De atunci telefonul nu mai răspunde, ca şi telefonul lui Gh. Apostol, chemat de fiul său care trăieşte în Grecia.
În 14 martie, "Scânteia" publică, în colţul paginii 3, un comunicat al procuraturii generale RSR, în care Mircea Răceanu era acuzat de "gravă acţiune de trădare a intereselor ţării", "descoperită de organele securităţii statului". El "s-a pus în slujba serviciului de spionaj al unei puteri străine" (care? nu se spune), "recrutat" fiind din 1974! S-a folosit de "lipsa de vigilenţă", "desfăşurând acţiuni de subminare a intereselor statului".
"Organele procuraturii şi ale securităţii continuă ancheta pentru stabilirea întregii activităţi a trădătorului şi a răspunderii ce-i revine, urmând ca, după încheierea cercetărilor, să fie deferit justiţiei pentru activitate de înaltă trădare..."
Mircea Răceanu, în vârstă de 42 de ani, este fiul unuia dintre semnatarii scrisorii, diplomat la Washington în anii '70, apoi funcţionar la Ministerul de Externe, departamentul America. A fost arestat, împreună cu soţia, pe 31 ianaurie a.c., pe când se ducea la un dineu la Ambasada SUA, la invitaţia ambasadorului Roger Kirk. Soţia a fost eliberată.
Comunicatul, în clasica tradiţie a proceselor stalinsite, dă verdictul înainte chiar de a se fi terminat ancheta, ca să nu mai vorbim de proces. Graba publicării lui, ca şi împânzirea ţării cu forţele Securităţii, cum s-a aflat din surse diplomatice de la Bucureşti, par a fi semnele unei anume nervozităţi. Panică, sau doar furia megalomanului contestat din toate părţile?
Oficialităţile occidentale şi-au manifestat ferm îngrijorarea cu privire la reacţia poliţienească a autorităţilor române.
Citește pe Antena3.ro
