Armata Rosie ocupa Bucurestiul

La 23 august 1944 Romania a iesit din randurile statelor Axei. Vreme de cateva zile, Armata Romana a luptat pentru eliberarea teritoriului tarii. Dupa finalizarea luptelor trupele sovietice au "eliberat" Bucurestiul. Acest lucru s-a serbat la Moscova cu salve de tun si cu jocuri de artificii.

Bucurie si tristete

La data de 31 august 1944 acest comunicat de presa putea fi citit pe prima pagina a ziarului "Universul": "In cursul diminetii de 29 august (1944 - n.n.) o coloana inaintata sovietica in drum spre front a trecut prin periferiile Capitalei fiind primita de o delegatie compusa din d. Ministru Constantin Titel Petrescu si d. General Iosif Teodorescu, comandantul militar al Capitalei. Populatia Bucurestilor a intampinat trupele sovietice in spiritul cel mai amical. O lume imensa, in piata Colentinei. Tramvaiele oprite de multime asteptau parca si ele. Oamenii alergau in intampinarea armatelor sovietice, fiecare cum putea: cu masini, pe biciclete, pe jos. Peste tot rasunau strigatele «Traiasca Armata Rosie», «Traiasca Armata Romana»"

SUB SENILE. Tancuri sovietice pe teritoriul Romaniei

BUCURIE SCURTA. Intrarea Armatei Rosii in Capitala a fost intampinata cu bucurie de locuitori. In fond, o data cu intrarea trupelor sovietice, Bucurestiul nu mai era amenintat de distrugerile directe ale razboiului. Se parea ca, printr-o miscare inteligenta, Romania trecuse din tabara invinsilor in cea a invingatorilor fara sa piarda nimic.

In alte zone ale tarii insa lucrurile erau diferite, iar memorialistica abunda de descrieri ale abaterilor comise de soldatii "eliberatori". In ciuda propagandei oficiale, care ii prezenta ca eroi, trecerea soldatilor din Armata Rosie a fost marcata de evenimente "neplacute": jafuri, violuri si pe alocuri chiar crime. Dupa primele contacte amicale, relatiile dintre trupele sovietice si populatie au devenit mai dure. Pentru soldatii rusi ce luptasera pe teritoriul tarii lor cu trupele de ocupatie germano-romane, romanii erau fascistii impotriva carora propaganda sovietica de razboi trezise multa ura. Un contemporan al evenimentelor, scriitorul Mihail Sebastian, descrie atmosfera din septembrie 1944 in jurnalul sau: "Am vazut azi dimineata o tancheta sovietica fugarind o masina particulara pe care vroia sa o confiste. Incidentele de strada continua."

LA MOSCOVA. Pe fondul derularii evenimentelor de mai sus, o delegatie romana pleca la Moscova in vederea semnarii armistitiului cu URSS. La peste 20 de ani de la aceste evenimente, colonelul Damaceanu, acum general, isi amintea in fata unei comisii de partid care ancheta procesele politice din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej: "In ziua de 30 sau 31 august am fost anuntati ca vom fi primiti de Molotov. Am asteptat suficient de mult si incepuse o oarecare ingrijorare din partea noastra. Se astepta intunecarea; ca la un moment dat sa vedem pe cerul Moscovei o ploaie de artificii acompaniata de numeroase lovituri de tun.

Dupa acest lucru, ca din intamplare, pentru prima oara intra un functionar si il intrebam: «Ce este cu aceasta manifestare?» si raspunsul lui a fost ca se sarbatoreste «ocuparea Bucurestiului»." Prin aceasta punere in scena sovieticii au incercat sa demonstreze ca Bucurestiul a fost ocupat si eliberat de catre Armata Rosie, desi rezistenta germana din oras fusese lichidata cu mult inainte de patrunderea trupelor sovietice. Punctul de vedere subliniat cu spectacole de artificii va fi insa adoptat oficial de ministrul de Externe sovietic, Viaceslav Molotov, in timpul negocierii armistitiului.

"PANDURII" DIN ARMATA ROSIE. In afara de trupele sovietice a intrat in Bucuresti si divizia "Tudor Vladimirescu", compusa din voluntari romani recrutati din randul prizonierilor de razboi de la Stalingrad. Formata la inceputul anului 1944, divizia a depus juramantul la 30 martie si a plecat spre front. La 21 august primise prima ei misiunea de lupta: aceea de a ataca Iasiul. Evenimentele de la 23 august 1944 au avut ca rezultat neimplicarea ei in lupte contra trupelor romanesti. Sovieticii au exploatat insa abil acest lucru. Imediat divizia a fost scoasa din dispozitivul de lupta si trimisa spre Bucuresti in 150 de camioane. Intrarea voluntarilor romani in oras a convins populatia de binefacerile regimului sovietic, mai ales ca acestia nu intrasera pana atunci in lupta si deci aspectul lor general era mai bun decat al trupelor combatante. "Pandurii" au atras atentia presei epocii. Ziarul Romania Libera, oficial al Partidului Comunist, titra chiar ca s-au intors "mortii" de la Stalingrad. Afirmatia continea un sambure de adevar: unii dintre cei capturati in iarna anilor 1942-1943 fusesera declarati disparuti, iar cunoscutii le facusera deja slujbele de inmormantare.

Divizia "Tudor Vladimirescu" a fost prima unitate militara romaneasca organizata dupa model sovietic, cu ofiteri politici. Pana atunci ofiterilor din Armata Romana le fusese interzisa implicarea in politica. Noua unitate formata in URSS era condusa de colonel Nicolae Cambrea, capturat in anul 1942. Ea avea insa o serie de ofiteri politici, functii ocupate de militanti comunisti importanti, refugiati la Moscova. Astfel au revenit in Bucuresti Dumitru Petrescu si Vasile Luca (Luca Laszlo), ambii cu grad de maior, precum si capitanii Mihai Burca, Dumitru Coliu (Dimiter Coler) si Gheorghe Stoica (Moscu Kohn).

Odata sositi in Bucuresti, prima grija a acestor ilegalisti era sa ia contact cu membrii partidului ramasi in Romania. Ultimii erau priviti cu circumspectie de nou-veniti, pentru ca in perioada razboiului contactele dintre PCdR si Moscova fusesera intrerupte. Contactele au fost reluate prin intermediul "Apararii Patriotice", organizatia paramilitara comunista al carei numar de membri a crescut brusc o data cu eliberarea militantilor din lagare si prin intermediul organizatiei de partid si au fost initiate de gruparea din tara.

APARAREA PATRIOTICA

Intararea trupelor sovietice in Bucuresti a constituit o sansa pe care partidul nu era dispus sa o rateze. Stabilirea unor bune relatii cu acestea putea constitui un avantaj in fata celorlalte grupari politice. "Apararea Patriotica", organizatia paramilitara comunista, a avut un rol minim in lupta contra trupelor germane. La inceputul lunii septembrie 1944 ea isi facea insa datoria. Sau cel putin asa considera semnatarul unui amplu reportaj din Romania Libera: "Sediul Apararii Patriotice este in plina fierbere. Sute de cetateni se incoloneaza in fata sediului pentru a merge in intampinarea Armatei Rosii eliberatoare (...). Altii cara febril pachete cu alimente (...). Sunt alimente pentru soldatii Armatei Rosii, cantonati langa Capitala. In felul acesta intelege Apararea Patriotica sa-si faca datoria."

PROVOCARE SOVIETICA

Printre martorii evenimentelor din toamna lui 1944 se numara si scriitorul Mihail Sebastian. Iata cum descrie acesta in jurnalul sau atmosfera din Bucuresti: "Nedumerire, frica, indoiala. Soldati rusi care violeaza femei (Dina Cocea povestea ieri). Soldati care opresc masini in strada, dau jos pe sofer si pasageri, se urca la volan si dispar. Magazine pradate. Azi dupa-masa, la Zaharia, au navalit vreo trei si au rascolit casa de fier, de unde au luat ceasuri. (Ceasornicul e jucaria care le place mai mult.) (...) La urma urmelor, Bucurestiul asta imbelsugat, nepasator, frivol, e o provocare pentru o armata care vine dintr-o tara pustiita."