Comunism - Artisti si ziaristi in febra epurarilor

Presa opozitiei s-a luat la intrecere cu presa comunista ca sa puna mana pe premiul de "campion al demascarii colaborationistilor". Inceputul a fost facut la "Dreptatea" taranista. Ulterior, febra demascarilor s-a extins. Gazetarii intelegeau sa impulsioneze activitatea Comisiilor de Epurare care functionau in fiecare institutie.

La judecata tribunalului gazetaresc

Presa opozitiei s-a luat la intrecere cu presa comunista ca sa puna mana pe premiul de "campion al demascarii colaborationistilor". Inceputul a fost facut la "Dreptatea" taranista. Ulterior, febra demascarilor s-a extins. Gazetarii intelegeau sa impulsioneze activitatea Comisiilor de Epurare care functionau in fiecare institutie.

Presa incepea sa se trezeasca dupa "iarna" dictaturii antonesciene. Apareau noi cotidiene si saptamanale. Unele au avut o aparitie meteorica, altele au facut o lunga cariera.

Presa - foc incrucisat. La 15 septembrie 1944 a aparut gazeta "Tribuna poporului", condusa de George Calinescu. Si-a suspendat aparitia dupa numai cinci luni, in februarie anul urmator. Criticul literar a mai fost director si la revista "Lumea", "saptamanal literar, artistic si social", dupa cum scria pe frontispiciu. Nici acesta nu a avut o viata prea lunga. Debutand in septembrie 1945, si-a incetat aparitia in iulie anul urmator. In martie 1946, Calinescu a mai primit in grija o gazeta - "Natiunea" - "ziar de atitudine, informatie si reportaj". Alt ziar care a intervenit adesea in disputele acelor ani era si "Victoria" lui N.D. Cocea. Au aparut "Orizont" - redactor-sef Sasa Pana, "Universul literar", si-au reluat aparitia si au intervenit in dezbaterea de idei reviste culturale consacrate precum "Revista Fundatiilor Regale", "Contemporanul", "Viata Romaneasca", dar si ziarele partidelor politice - "Dreptatea" taranista, "Viitorul" liberal. Primul ziar comunist iesit pe piata a fost "Romania libera". "Scinteia" - principalul organ de presa al partidului comunist, a aparut abia la 21 septembrie, urmata la scurt timp de sora ei mai mica "Scinteia tineretului".

CALINESCU - DIRECTOR "DE PAIE". In memoriile sale, Virgil Ierunca a povestit despre imprejurarile in care a aparut revista "Lumea". La acea vreme, era unul dintre redactori. "Era o revista, cum se spunea atunci, «de larga concentrare democratica». Cum Partidul Comunist nu avea intelectuali, a vrut sa faca o revista la care sa arate ca exista libertate si la care putea colabora oricine, in afara de cei cu trecut fascist - adica cei pe care toata lumea ii stia si ei insisi afirmau ca sunt fascisti. Conducerea revistei i-a fost incredintata lui George Calinescu. Practic vorbind, revista o faceam eu cu Ion Caraion si cu un reprezentant al Partidului, care finanta revista - Simion Alterescu. Colaborau la ea toti marii scriitori, de la Camil Petrescu, Perpessicius si pana la Ion Marin Sadoveanu. Nu mai vorbesc de Mihail Sadoveanu. G. Calinescu era foarte nemultumit de propria lui revista pentru ca, fiind inteligent, si-a dat seama ca e un director de paie. Si, intr-o zi, ne convoaca pe mine si pe Caraion si ne spune: «Domnilor, v-am convocat ca sa-mi dau demisia de la revista, pentru ca sunt un director de paie». (...). Evident, nu si-a dat-o."

"ACELE «DREPTATII»". La 2 septembrie, ziarul taranist "Dreptatea" inaugura in pagina a doua rubrica sugestiv intitulata "Perna cu ace". Autorul ei era Oscar Lemnaru, care promitea in articolul inaugural al rubricii: "Prin fata acestui reflector vor trece raufacatorii, ca la Politie (...). Vom scotoci toate ascunzisurile presei si tiparului, vom cotrobai prin toate hrubele intunecate in care zac uneltele de lucru ale unei generatii de imbecili si le vom aseza la locul de onoare in muzeul acuzator al momentului de azi". Tonul razbunator inaugurat de Oscar Lemnaru in "Dreptatea" a fost preluat de "Romania Libera" si de "Scanteia". Pana in decembrie, cand rubrica a incetat, "acele" lui Lemnaru i-au prins in perna acuzelor, ca ideologi ai miscarii legionare, pe Constantin Noica, Emil Cioran, Mircea Eliade, Nicolae Rosu, Nae Ionescu, George Georgescu - directorul Filarmonicii.

"FIGURI DE TRADATORI". Nici "Romania libera" nu s-a lasat mai prejos, inaugurand rubrica "Figuri de tradatori". I-a avut ca "oaspeti" pe Ion Petrovici, fostul ministru antonescian al Culturii Nationale si Cultelor, scriitorii Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti, Radu Tudoran (fratele lui Geo Bogza), Ion Marin Sadoveanu, etnologul germanofil Alexandru Tzigara Samurcas, Constantin Radulescu Motru, Mircea Vulcanescu, Mihail Manoilescu, ministru de Externe care semnase Dictatul de la Viena si scrisese carti despre corporatismul italian, dirijorul George Georgescu, director al Filarmonicii si altii. "Scinteia", "Romania libera", "Dreptatea" invitau insistent toate breslele "sa faca curatenie" in randurile lor. Iar raspunsul acestora nu s-a lasat prea mult asteptat.

ZIARISTII. Uniunea Ziaristilor Profesionisti a fost o organizatie profesionala care a intuit cerintele timpului. Si-a ales un Comitet Director format din patru membri, cate unul de la PNT (Nicolae Carandino), PNL (Mihai Farcasanu), PSD (George Macovescu) si PCR (Nicoale Deleanu). La 15 octombrie 1944 a luat fiinta Sindicatul Unic al Ziaristilor, din nou breasla gazetarilor fiind fruntasa: era prima care se sindicaliza. In conducerea sindicatului figurau N.D. Cocea, Emil Socor, Scarlat Callimachi (supranumit "Printul Rosu"). In scopul epurarii presei de "elemente fasciste", s-a constituit o comisie de epurare din care faceau parte Emil Socor (presedinte), Scarlat Callimachi (secretar), Ion Pas, N.D. Cocea, Em. Serghie, Nicolae Carandino, Miron Constantinescu, Cicerone Teodorescu, Nicolae Moraru. A doua zi a fost data publicitatii prima lista cu ziaristi carora li se ridica dreptul de semnatura. Altele ii vor urma. In mai 1945 a inceput procesul impotriva gazetarilor "criminali de razboi" si "vinovati de dezastrul tarii". UZP-ul a fost singura asociatie profesionala care a intentat procese membrilor exclusi.

DE FORMA
"G. Calinescu era nemultumit de propria lui revista pentru ca, fiind inteligent, si-a dat seama ca e un director de paie. Si, intr-o zi, ne convoaca pe mine si pe Caraion si ne spune: «Domnilor, v-am convocat ca sa-mi dau demisia, pentru ca sunt un director de paie». (…) Evident, nu si-a dat-o." - Virgil Ierunca, redactor la revista "Lumea"

VIRULENTA
"Vom cotrobai prin toate hrubele intunecate in care zac uneltele de lucru ale unei generatii de imbecili si le vom aseza la locul de onoare in muzeul acuzator al momentului de azi" - Oscar Lemnaru, ziarist la "Dreptatea"

CIORAN SI CAPITANUL

Primele nume incrimate imediat dupa 23 august 1944 au fost cele ale fostilor demnitari din timpul regimului antonescian, al celui carlist, ideologi ai Miscarii Legionare, cei ce semnasera articole in presa de extrema dreapta nationalista si antisemita in cursului deceniului patru. Un astfel de nume, adus in fata opiniei publice de Oscar Lemnaru in "Dreptatea", era cel al lui Emil Cioran. La 28 noiembrie 1940, in aceeasi zi in care Nicolae Iorga si Virgil Madgearu mureau asasinati de legionari, Cioran a rostit la Radio o conferinta intitulata "Profilul interior al Capitanului", conferinta reluata o luna mai tarziu de revista "Glasul stramosesc". De la microfonul Radiodifuziunii, Cioran a spus: "Pe plan absolut, daca ar fi sa aleg intre Romania si Capitan, n-as ezita o clipa. (...) Cu exceptia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent printre vii. De aici incolo, tara va fi condusa de un mort, imi spunea un prieten de pe malurile Senei".