Fugarii, pe prima pagina a ziarelor
|
|
"LUMINA VINE DE LA RASARIT". Dupa evadare, cei trei comunisti au fugit in URSS. De acolo, fie au luptat "contra fascismului" in razboiul civil spaniol, fie au participant la instruirea politica a Diviziei "Tudor Vladimirescu", care a comunizat Armata romana dupa 23 august 1944
|
Pret de o jumatate de zi, evadarea celor trei detinuti comunisti - Constantin Doncea, Gheorghe Vasilichi si Dumitru Petrescu - a fost necunoscuta autoritatilor. Ancheta a inceput abia spre seara, cand conducerea inchisorii a constatat ca nu s-au mai intors de la spitalul spre care plecasera nici detinutii, nici gardianul.
ALERTA. Se pare ca penitenciarul central din Craiova avea o proasta organizare. In mod normal, vizita medicala a detinutilor la spitalul Filantropia nu dura mai mult de doua-trei ore. Avand in vedere faptul ca cei trei comunisti si gardianul insotitor plecasera la ora 9:00 din curtea inchisorii, autoritatile ar fi trebuit sa se sesizeze relativ repede asupra faptului ca acestia intarziau. Abia dupa ora 18:00, cand in Craiova deja se lasase seara, directorul inchisorii a anuntat politia si jandarmeria de disparitia detinutilor si a gardianului.
CAUTARI ZADARNICE. Imediat dupa alarma, in orasul Craiova si in zonele limitrofe au aparut echipe de politisti si jandarmi care au facut cercetari. Au fost verificate toate hotelurile, carciumile orasului si ale comunelor suburbane. Siguranta a luat masuri de urmarire in toata regiunea Olteniei, dovada a faptului ca autoritatile au dat importanta mare evadarii detinutilor comunisti. Jandarmii au intreprins cercetari mai ales in zona localitatii Cetate (jud. Dolj), de unde era originar Gheorghe Vasilichi. Pana la sfarsitul zilei in care cei trei comunisti au evadat (3 ianuarie 1935) nu a fost sesizat nici un indiciu necesar prinderii celor cautati.
TACERE. Dupa constatarea disparitiei celor trei comunisti, primii anchetati au fost colegii lor de detentie. Gheorghiu-Dej si ceilalti membri ai "lotului Grivita" s-au prefacut surprinsi de gestul colegilor, declarand ca in ultimul timp nu observasera nimic ciudat in comportamentul lor. Era insa imposibil sa nu fi stiut nimic, avand in vedere ca partidul organizase evadarea, si fiecare comunist din inchisoare isi cunostea rolul pe care trebuia sa-l joace in planul acesteia. In locul lui Doncea, Vasilichi si Petrescu putea fi oricare dintre ei.
MARTORUL-CHEIE. La ora 2:00 a zilei de 4 ianuarie 1935, la poarta inchisorii centrale Craiova si-a facut aparitia gardianul Ion Stoica, insotitorul celor trei evadati. Se intorcea de la Bucuresti, fiind abandonat de masina cu care fugisera cei trei in apropierea localitatii Baneasa. A doua zi dimineata, Inspectoratul de Politie Craiova a inceput ancheta asupra gardianului Stoica.
Acesta sustinea ca nu a intrat de bunavoie in masina evadatilor. A declarat anchetatorilor ca nu-l crezuse pe Dumitru Petrescu cand a pretins ca era bolnav si nu putea merge in continuare pe jos, si chiar s-a opus transportului acestuia cu masina. Insa in momentul cand au ajuns langa masina evadatilor, acestia l-au bruscat, iar soferul l-a tras inauntru. Imediat, unul dintre detinuti l-a dezarmat, iar o persoana care se afla in dreapta soferului a imbibat doua batiste cu cloroform, acestea pentru a-l adormi. Ion Stoica a mai declarat ca nu a putut vedea nimic nici dupa ce s-a trezit, deoarece evadatii i-au acoperit capul cu o haina si i-au legat mainile la spate.
Gardianul a marturisit ca a fost abandonat in jurul localitatatii Baneasa, fiind adus in Bucuresti de un carutas care trecea intamplator prin zona. Ajuns in Capitala, Ion Stoica a luat autobuzul pana la Gara de Nord, unde a raportat sefului de post cele intamplate, iar apoi s-a indreptat spre Craiova.
SOFERUL MASINII. Marturia gardianului care i-a insotit pe Doncea, Vasilichi si Petrescu in momentul evadarii nu a fost considerata o proba serioasa de catre politie. Autoritatile il banuiau pe acesta ca i-ar fi ajutat pe fugari, fiind mituit.
Insa in dimineata zilei de 4 ianuarie, la sediul politiei din Craiova s-a prezentat gardianul Ion Bundarita, care asistase si el la "scena teatrala" in care Dumitru Petrescu s-a prefacut ca avea o criza de stomac. Bundarita le-a comunicat politistilor numarul masinii cu care evadasera detinutii. Surprins ca o masina cu numar de Bucuresti stationa pe o strada izolata din Craiova, ii retinuse numarul. Acest indiciu a dus la identificarea soferului masinii, pe nume Vintila Ionescu. Acesta a sustinut la ancheta ca fusese angajat de cineva sa faca un transport de persoane de la Craiova la Bucuresti, fara sa stie exact ce urma sa se petreaca. El le-a spus anchetatorilor si ca gardianul Ion Stoica intrase de bunavoie in masina, fara a fi bruscat. Insa, dupa ce a inceput sa protesteze ca masina nu merge spre spital, a fost intr-adevar adormit cu cloroform si aruncat apoi din masina in dreptul localitatii Baneasa. Soferul masinii a declarat ca gardianul era nevinovat. El a mai declarat ca fusese silit sa-i duca pe evadati in Bucuresti, deoarece la inceput nu stia despre ce transport era vorba.
LA MOSCOVA! Autoritatile nu au reusit sa-i prinda pe Constantin Doncea, Gheorghe Vasilichi si Dumitru Petrescu dupa evadare. Din declaratiile soferului si ale gardianului rezulta ca in dreapta soferului se afla o persoana care s-a ingrijit de evadarea celor trei. Respectivul fusese trimis de partidul comunist sa-i ajute pe detinuti sa evadeze. Ulterior, acestia au locuit in casele conspirative comuniste, iar de ingrijirea lor materiala s-a ocupat Ajutorul Rosu. In cele din urma. Doncea, Vasilichi si Petrescu au fost scosi clandestin din tara, cu destinatia Moscova. Ei se vor reintoarce din URSS in 1944.
DE CE EI?
|
Cand s-a intocmit planul de evadare s-a stiut faptul ca doar trei detinuti aveau sanse de reusita. Conducerea partidului comunist a trebuit sa ia o decizie privind care dintre cei opt arestati de la Craiova urmau sa fie "salvati". Au fost preferati oamenii de actiune, care facusera cariera in miscare sindicala si sparsesera sindicatele social-democrate prin tactica "opozitiei rosii". Doncea se afirmase ca radical inca din 1930, iar in 1932 a fost principalul organizator al "sindicatului rosu" de la CFR Grivita. Gheorghe Vasilichi, de asemenea, era un bun organizator. Cu toate ca nu era membru de sindicat, a agitat spiritele muncitorilor petrolisti din Valea Prahovei, incitand la greva la inceputul anului 1933. Gheorghe Petrescu se afirmase si el ca activist infocat al "sindicatului rosu" in timpul miscarilor de la Atelierele CFR Grivita din Bucuresti in ianuarie-februarie 1933.
Cei trei, Doncea, Vasilichi si Petrescu, se cunosteau inca din vara anului 1932, cand au avut o intalnire intr-un loc conspirativ pentru a discuta problema declansarii grevei generale. Asadar, in ianuarie 1935, Gheorghiu-Dej inca nu era bine pozitionat in partidul comunist. A fost lasat in inchisoare cand s-a pregatit evadarea, cei trei tovarasi ai sai fiind considerati de conducerea partidului mai valorosi.
|
BOLNAVUL DEVENIT "EROU"
|
Evadarea celor trei comunisti de la Craiova a fost relatata chiar de Gheorghe Vasilichi intr-un articol publicat in "Magazin istoric" in iulie 1968. Acesta a spus in material ca el pretinsese a fi bolnav in momentul declansarii planului de evadare. Insa cercetarile politiei si ale Sigurantei din ianuarie 1935 au stabilit ca "bolnavul" fusese Dumitru Petrescu si nu Vasilichi. Se pare ca si acest mic amanunt conta in ansamblul de valori al mitului "eroismului comunist", fiind o chestiune de prestigiu pentru Vasilichi.
|
MAINE, EPISODUL 45
|
Fugarii Doncea, Vasilichi si Petrescu. Dupa o evadare "ca-n filme", cei trei si-au pierdut urma pentru tovarasii lor din Romania. Viata lor pe parcursul anilor cuprinsi intre momentul evadarii si cel al revenirii in tara o data cu trupele Armatei Rosii sta, de asemenea, sub semnul spectaculosului. Alungarea din paradisul rosu. Lui Constantin Doncea, seful sindicatului comunist de la Atelierele CFR Grivita, greva din 1933 i-a adus gloria, dar i-a provocat si excluderea din partid. Aura de ilegalist s-a intors impotriva lui in 1958.
|
|