Istoria comunismului - Oportunistii

Trecerea de la PSDR la PMR. Aparitia Partidului Muncitoresc Roman nu ar fi fost posibila fara sprijinul a doi social-democrati, Lothar Radaceanu si Stefan Voitec. Din oportunism politic, santajati ori din credinta sincera ca lucreaza spre binele tarii, cei doi si-au convins colegii sa colaboreze cu comunistii, fiind bine rasplatiti cu functii importante dupa 1948.

Pe numele adevarat Würtzler Lothar, Radaceanu s-a nascut la Radauti in 1899. Membru al Partidului Socialist Democrat (PSD) inca din 1919, era considerat un adevarat ideolog al miscarii. In perioada interbelica a criticat atat teroarea din Rusia lui Stalin, cat si atitudinea dura a autoritatilor romane fata de comunisti. In timpul regimului Antonescu se indepartase de social-democrati. Impreuna cu Mihail Ralea si-a incercat norocul cu un alt partid - Partid Socialist taranesc - fara succes insa. Sustinut de Stefan Voitec, a fost reprimit in PSD din 4 noiembrie 1944 devenind ministru al Muncii, functie pe care a ocupat-o pana in 1952. Din 1946, Lothar Radaceanu a pledat pentru apropierea celor doua miscari politice ale stangii romanesti, PSD si PCR.

"LOTHARE, ESTI DAT DRACULUI!" Potrivit lui Paul Sfetcu, ajutor de sef de cabinet si apoi de sef de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej in perioada 1951-1965, in timpul campaniei electorale pentru alegerile din 1946, la un bal organizat in cantina Atelierelor CFR Grivita, Radaceanu a fost intrebat de unul dintre muncitori despre oportunitatea crearii unui partid unic muncitoresc. "De ce nu sunteti de acord cu unitatea politica si organizatorica a miscarii muncitoresti in cadrul unui partid unic?", s-ar fi mirat muncitorul. Radaceanu a dat vina pe anumiti "oameni ai dracului" care s-ar opune. Intervenind, Gheorghiu-Dej a replicat spre veselia participantilor: "Nu oamenii, ci tu, Lothare, esti dat dracului!". Dialogul intre cei doi a continuat pe un ton tot mai serios: "Dar nici pe tine nu te intrec!". Replica finala a apartinut lui Dej, care aproape ca l-a amenintat pe social-democrat: "Sa stii, Lothare, ca oricat de mult ai sa traiesti, tu pe mine n-ai sa ma intreci!". Ambitiile politice ale celor doi ieseau la iveala chiar si intr-un mediu sarbatoresc.

IN ELITA PMR. Rolul important pe care l-a avut in atragerea social-democratilor spre unificarea cu Partidul Comunist Roman a fost rasplatit cu numeroase functii in nou-creatul PMR. Lothar Radaceanu a devenit membru al Biroului Politic, membru al Comitetului Central, membru al Secretariatului CC, precum si membru al Biroului Organizatoric. Aceste functii le-a ocupat insa doar pentru patru ani.

IN DIZGRATIE. In 1952, troica Ana Pauker - Vasile Luca - Teohari Georgescu a cazut, acuzata de "deviere de dreapta". Contextul era favorabil si pentru alte discrete despartiri. Unul dintre cei vizati era Lothar Radaceanu. Dintre toate functiile detinute, acesta a mai pastrat, pana la moarte, calitatea de membru al Comitetului Central. In cadrul Plenarei din 26-27 mai 1952, Radaceanu recunostea: "Tovarasi, eu consider just ca nu mai fac parte nici din Biroul Politic, nici din Secretariat, pentru ca sunt tovarasi mult mai ridicati decat mine pentru aceste sarcini. Faptul ca am ajuns in Secretariat si in Biroul Politic e nu atat urmare a calitatilor mele de comunist, cat a unificarii". Speriat de posibilitatea de a fi asociat cu deviatorii de dreapta si de a le impartasi soarta, Radaceanu a cerut oficial lui Dej sa fie declarat nevinovat. Ar fi fost cu adevarat sfarsitul sau politic. Timp de trei ani, regimul comunist a tolerat prezenta sa, dar nu a mai avut acces la sfera inalta a puterii. A murit in 1955 la Helsinki, unde participa la o Conferinta Interparlamentara.

"LINGUSITOR SI PLECAT". Nascut in 1900, la Corabia, Stefan Voitec era in perioada interbelica profesor de scoala. In randurile Partidului Socialist Democrat Roman s-a afirmat mai ales ca ziarist. Treptat a castigat increderea lui Titel Petrescu si a ajuns astfel secretar al PSD. Dupa 23 august 1944 primise functia de ministru al Educatiei Nationale. Alaturi de alti lideri politici, Voitec a facut parte din delegatia Romaniei condusa de Gheorghe Tatarescu la Conferinta de Pace de la Paris. A fost, pe rand, dupa 1948, membru al Prezidiului Republicii Populare Romane pana la moarte (1984), a fost membru al Comitetului Central al PMR (ulterior PCR), membru al Biroului Politic (1948-1952), vicepresedinte al Consiliului de Ministri (1956-1961). A detinut si presedintia Marii Adunari Nationale (1961-1974). Din 1980 era si membru deplin al Academiei Romane. "Fricos si intrigant din fire", dupa cum il caracteriza din amintiri Adrian Dimitriu, Voitec a jucat pana la moarte rolul de relicva vie a social-democratiei "unite" cu comunistii.

Realism

"Consider just ca nu mai fac parte nici din Biroul Politic, nici din Secretariat. Am ajuns in Secretariat si in Biroul Politic nu atat urmare a calitatilor mele de comunist, cat a unificarii" Lothar Radaceanu

Inarmat

Dupa realizarea unificarii dintre PSD si PCR, atitudinea comunistilor fata de social-democrati s-a schimbat. Unul cate unul au fost trecuti pe linie moarta, asa cum s-a intamplat si in cazul lui Lothar Radaceanu (foto). Adrian Dimitriu aminteste in memoriile sale despre teama lui stefan Voitec de a nu impartasi soarta "titelistilor" arestati in mai 1948. Astfel, in epoca circulau zvonuri ca Voitec umbla la el "cu un pistol in buzunar, pretinzand ca se va sinucide daca i se va intampla ceva". In epurarile din 1948-1950, Voitec a scapat, iar dupa eliminarea politica a lui Radaceanu a ramas ultimul socialist din cercul puterii.

Dezvaluiri electorale

Constantin Titel-Petrescu, fostul lider al social-democratilor romani, ii cunostea bine pe cei doi oportunisti, Radaceanu si Voitec. In timpul campaniei electorale pentru alegerile din 1946, a dezvaluit cititorilor ziarului taranist Dreptatea adevaratele culise ale destramarii partidului pe care il condusese, Partidul Social-Democrat: "Partidul Social Democrat Independent s-a desprins - la congresul din 10 martie - de ramura oportunista care a ramas in guvern. Epurat de elementele compromise in viata lor particulara si publica, partidul nostru este astazi expresiunea vointei aproape a tuturor organizatiunilor muncitoresti si a micii burghezii din tara! El a salvat unitatea si individualitatea social-democratiei independente. (…) Noi luptam pentru unitate, dar in demnitate si independenta si in ideologie democrata a socialismului international. Lupta este extrem de grea, din cauza violentelor si teroarei exercitate de organele guvernamentale".

Va prezentam spre lectura

Inainte de 1989, ziua de 26 ianuarie era plina de semnificatii pentru romani. Inca de la inceputul anului aveau loc pregatiri pentru serbarea zilei de nastere a lui Nicolae Ceausescu, "Geniul din Carpati". Parade, defilari ale detasamentelor de pioneri si ale "oamenilor muncii" trebuiau sa arate dragostea maselor pentru "conducatorul iubit". Dupa revolutie, data de 26 ianuarie a redevenit una obisnuita, insemnatatea ei fiind cunoscuta mai ales istoricilor. Muzeul National de Istorie a Romaniei a vernisat incepand cu 26 ianuarie a.c. o expozitie temporara intitulata "Epoca de aur, intre realitate si propaganda". Punand in lumina cultul personalitatii lui Nicolae Ceausescu, dar si distrugerea identitatii romanesti, expozitia infatiseaza vizitatorilor obiecte de arta plastica si decorativa, fotografii-document, mici reconstituiri de interior de locuinta din perioada comunista.