Comitetul Central nou-nout s-a reunit a doua zi dupa terminarea Conferintei in sedinta plenara. Din voia lui, Lucretiu Patrascanu a fost "Subiectul zilei". A inceput prin a acuza, dar a ajuns foarte repede acuzat. Si nu de unul, ci de toti. Incercand sa se apere, Patrascanu a probat zicala "Daca taceai, filosof ramaneai".

Lucretiu Patrascanu, din gafa in gafa

"Scanteia" a facut largi relatari de la Conferinta Nationala a Partidului, insa nu a scris chiar totul. Ceea ce nu spune ziarul spun documentele de arhiva.

"SEDINTA ISTORICA". A doua zi dupa incheierea lucrarilor a avut loc "o sedinta istorica", dupa cum a fost ea catalogata de Teohari Georgescu. Misiunea principala a acesteia era alegerea Biroului Politic, a Secretariatului si a Comisiei de Revizie. Inainte de aceasta, o buna parte a timpului a fost alocata "clarificarii" divergentelor dintre Lucretiu Patrascanu si ceilalti membri de baza ai conducerii. Unele izbucnisera chiar in timpul Conferintei, luand forma criticilor formulate de Gheorghe Gheorghiu-Dej si de Gheorghe Apostol. Gheorghiu-Dej spusese ca Patrascanu era inca o ramasita mic-burgheza in partid si ca ar avea unele "incurcaturi teoretice". Apostol criticase activitatea lui in fruntea Ministerului de Justitie. Cu toate acestea, fusese ales membru in Comitetul Central. Desi nemultumit, Patrascanu nu a ripostat in timpul Conferintei. Si-a pastrat "surprizele" pentru prima reunire a CC-ului proaspat ales.

In dimineata de 22 octombrie, Patrascanu a inceput prin a se plange de lipsa increderii pe care tovarasii o manifesta la adresa lui. De multa vreme se plangea in particular, considerand o nedreptate faptul ca, dupa 23 august, nu fusese cooptat in Secretariatul partidului, desi jucase un rol important in evenimente. "Interventia tovarasului Gheorghiu-Dej a fost mai grava, s-a aparat Patrascanu, ca un membru cu 27 de ani de politica continua sa fie o ramasita burgheza in partid. Sper sa fi fost a afirmatie involuntara. Apoi mai grav, ca am incurcaturi teoretice. Cand se afirma de un tovaras care are raspundere ca are devieri teoretice, este un lucru deosebit de grav pentru noi. Si nu am vrut sa fac o situatie dificila tovarasului Gheorghiu-Dej daca l-as fi intrebat care sunt aceste incurcaturi." Ca raspuns la critica, ministrul Justitiei prezinta in fata CC-ului o scrisoare adusa de acasa, gata redactata si adresata primului-ministru Petru Groza. In scrisoare anunta ca demisioneaza din guvern "din motive de sanatate". De asemenea, propune sa fie desarcinat de orice raspundere in cadrul CC-ului si sa fie trimis "la munca de jos, in celula", asa cum se mai intamplase si in timpul lui Foris. Dupa principiul bulgarelui de zapada, riposta lui Patrascanu a atras dupa sine criticile in lant ale "tovarasilor". Conform logicii si cutumelor comuniste, Patrascanu facuse greseala dupa greseala.

"NU PRIMESTE CRITICA". Potrivit canoanelor comuniste, orice membru de partid putea fi criticat. "Nu exista exceptie, spunea Gheorghiu-Dej, fiecare poate fi criticat, cu conditia ca (sic!) critica sa fie obiectiva si partinica." Acuzatul a batut putin in retragere, sustinand ca nu a contestat critica in sine, ci modul in care s-a facut. Ana Pauker l-a invinuit de nerespectarea obligatiei oricarui membru de a-si face o autocritica sincera. Vorbitorii au sustinut ca suprema dovada de incredere este insasi alegerea lui in CC.

De capul lui. La conferinta, Patrascanu tinuse un discurs referitor la chestiuni economice si la tactica de urmat in perspectiva viitoarelor alegeri. In interventia sa la plenara, Miron Constantinescu l-a invinuit insa ca sustinuse niste teze care "constituie o linie cu totul straina de linia Conferintei si a partidului in acest moment". Mai grav, a continuat Constantinescu, "daca are pareri proprii, trebuia sa le supuna intai Biroului Politic al Partidului si dupa aceea, cu aprobarea Biroului Politic, ar fi trebuit sa le sutina sau sa nu le sustina in fata Conferintei".

In legatura cu activitatea sa de ministru comunist al Justitiei, vorbitorii au remarcat ca resortul condus de tovarasul lor era singurul unde nu exista o celula de partid. "Avem celule si la ministerele social-democratilor, si la ale liberalilor si singurul minister unde nu avem celula este Ministerul Justitiei", a spus Miron Constantinescu.

DEMISIE "CA NUCA-N PERETE". Conferinta Nationala a PCR avea loc pe fundalul "grevei regale". Comunistii si aliatii lor tineau cu dintii de un guvern pe care anglo-americanii si ulterior regele se incapatanau sa nu-l mai recunoasca. Avand acceptul lui Stalin, PCR era hotarat sa ramana la guvernare cu orice pret si sa demonstreze anglo-americanilor unitatea si coeziunea guvernului Groza. In aceste conditii, demisia lui Patrascanu se potrivea ca nuca-n perete cu planurile si disciplina partidului din care facea parte. In luna octombrie, la Bucuresti era anuntata vizita ziaristului Mark Ethridge, trimis special al presedintelui american Harry Truman. Ethridge avea misiunea de a cerceta situatia politica din Romania si Bulgaria si de a intocmi un raport pe baza celor constatate. "Daca un ministru social-democrat sau liberal si-ar fi dat demisia in aceasta perioada, si-a continuat Miron Constantinescu rechizitoriul, el ar fi facut jocul dusmanilor poporului roman, al reactiunii anglo-americane. (...) In momentul cand vine in Romania Ethridge, trimisul lui Truman, tu, membru de partid, sa-ti dai demisia? Inseamna in mod obiectiv sa ajuti mai mult reactiunea decat o ajuta manistii si bratienistii in tara noastra, tocmai pentru ca esti comunist."

"CAPITAL AL PARTIDULUI". In afara de completa ignorare a situatiei internationale, Patrascanu se situase din nou in afara logicii de partid. Venise cu demisia scrisa de acasa, fara sa se fi consultat in prealabil cu Biroul Politic, asa cum se obisnuia. Voia sa-i prezinte demisia premierului, care nu era comunist. Trecand peste "amanuntul" cu Groza, Emil Bodnaras si Constantin Parvulescu au impins acuzatiile si mai departe: "Din initiativa cui a fost pus tovarasul Patrascanu in guvern? Din initiativa lui sau l-a trimis acolo partidul? I s-a incredintat aceasta mare onoare de a fi primul comunist in guvern?". Mai poetic, un alt membru CC, Andrei Patrascu, a opinat ca "tovarasul Patrascanu este un capital al partidului si partidul plaseaza acel capital unde crede de cuviinta".

REGULA "Daca partidul va considera ca nu este demn de a fi membru de partid, vom lua atitudine, dar un membru de partid nu era voie, nu are dreptul sa-si dea demisia" Gheorghe Gheorghiu-Dej

"TI SE-OPRESTE MINTEA-N LOC"

Ideea nastrusnica a lui Patrascanu, de a-si inainta demisia din guvern, a strarnit o gama larga de luari de pozitie, de la uimire la indignare. "Cred ca problema, in felul in care a fost ridicata de tov. Patrascanu, a uluit nu numai pe noi, cei tineri, dar si pe tovarasii incercati, spunea Andrei Patrascu, membru in CC. M-a uluit cum vii tu sa pui problema sa demisionezi din guvern. Ti se-opreste mintea-n loc. Auzi, sa vii sa pui problema sa demisionezi din guvern. Asta intrece orice inchipuire omeneasca. Asta intrece orice inchipuire, ca un membru de partid sa vie sa faca lucrul acesta."

PROFETIA

In chestiunea demisiei s-a pronuntat si Iosif Chisinevschi. Din relatarile lui Paul Sfetcu, seful de cabinet al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Iosca era unul dintre cei mai "evlaviosi" cititori ai clasicilor marxism-leninismului. Ori de cate ori aparea o problema, se ridica de la masa discutiilor, se repezea la biblioteca, de unde revenea cu un volum gros din "operele alese", cauta febril un citat lamuritor pe care il aducea la cunostinta auditoriului ca solutie la problema in discutie. La prima sedinta plenara a CC-ului, Iosca si-a fundamentat argumentatia tot pe un recurs la "clasici": "In istorie se cunoaste un caz. Nu fac comparatie, dar il amintesc. Este acel caz in care Lenin si Stalin au considerat ca este tradare atunci cand, cu cateva zile inainte de revolutia din octombrie, Zinoviev si Kamenev si-au dat demisia din CC si au publicat in ziar o declaratie ca nu sunt de acord cu rascoala. Atunci Lenin si Stalin au spus ca este o tradare". Este probabil ca vorbitorul nu si-a dat seama in acel moment ca viitorul lui Patrascanu va fi la fel de tragic ca al lui Zivoviev si Kamenev sau ca el, Chisinevschi, va juca un rol determinant in condamnarea lui la moarte.