Situatia Romaniei in perioada cuprinsa intre anii 1944 si 1946 a fost una dezastruoasa. Venirea soldatilor "rosii" (august 1944) si prezenta lor pe teritoriul romanesc au ingreunat si mai mult starea economico-sociala cauzata de desfasurarea razboiului si a obligatiilor impuse prin Conventia de Armistitiu semnata in 1944.

Jefuitori si jefuiti

Conform practicilor de razboi, acela care ocupa un teritoriu era indreptatit sa-si impuna propriul sistem social. In mod oficial, sovieticii dezminteau intentiile de a-si impune regimul in tarile ocupate si dadeau asigurari publice de respectare a vointei popoarelor. Realitatea insa a fost cu totul alta.

STARE PRELUNGITA DE RAZBOI. La sfarsitul anului 1944 si inceputul anului urmator, activitatea economica se derula anevoios din cauza razboiului, satisfacerea necesitatilor frontului ramanand principalul obiectiv, in detrimentul aprovizionarii civililor. Populatia era "sugrumata" de lipsa alimentelor de baza, rationalizate la maximum. Distrugerea cailor de transport provocata de bombardamente a ingreunat aprovizionarea. Cozile pentru cumpararea painii, zaharului sau uleiului au devenit o prezenta trista in peisajul urban. Si libertatea de miscare a fost afectata. Sub pretextul protejarii populatiei, Comandamentul Militar al Capitalei a interzis stationarea pe strazi sau in piete publice si circulatia in grupuri mai mari de trei persoane. Circulatia pietonilor si a mijloacelor de transport in comun si functionarea localurilor publice erau interzise dupa ora 23:00. Incalcarea dispozitiilor se pedepsea cu inchisoare de la sase luni la patru ani.

SUB CIZMA RUSEASCA. Ocupatia sovietica in Romania a parcurs, in principal, doua etape: cea dintre 23 august si 12 septembrie 1944 - data semnarii Conventiei de Armistitiu si o a doua etapa, incheiata o data cu semnarea Tratatului de Pace (Paris, 10 februarie 1947). Pana in toamna lui 1944, autoritatile sovietice au invocat motive strategico-militare pentru a argumenta stationarea provizorie a trupelor lor aflate in ofensiva spre Berlin. Daca la nivel propagandistic cele doua armate erau aliate, trupele sovietice erau si s-au comportat ca ocupante. Cea mai afectata de prezenta lor a fost zona Moldovei. Ca si in Basarabia si Bu- covina, aici a fost instalata administratie militara sovietica, iar in restul tarii, organele militare si civile ale administratiei romanesti erau controlate de sovietici. Detinerea controlului absolut a transformat zona rasariteana intr-un "depozit" de aprovizionare la dispozitia soldatilor rusi.

Astfel ca vitele, cerealele, uneltele, utilajele si alte bunuri de larg consum erau luate de la populatie ca "prada de razboi", pentru hranirea militarilor rusi sau trimise in URSS pentru salvarea altei populatii infometate. Pentru inlesnirea transportului produselor din Romania, Inaltul Comandament Sovietic a decis mai multe masuri. In primul rand, a cerut autoritatilor romanesti sa lase, pana in 1945, deschise si nepazite granitele de la est si nord-est. Apoi, s-a procedat la marirea ecartamentului cailor ferate care faceau legatura cu URSS. Sovieticii au confiscat totodata aparatele de radio si au blocat liniile telefonice. Pe scurt, au izolat zona de est de restul tarii.

"POPORUL" CERE "BATA MARE". Pentru a masca jaful sustinut al trupelor "rosii", editia in limba romana a ziarului Directiei politice de front al Armatei Rosii - Graiul nou - era intesata cu articole propagandistice prin care erau proslavite actiunile armatei sovietice si a "curajosilor ei soldati". Intr-un reportaj de la 30 noiembrie 1944, E.A. Ierusalimski consemna parerea "sincera" a unui taran dintr-un sat din Oltenita, ca "voce a poporului": "Vreti sa stiti ce gandeste majoritatea poporului roman? Noi socotim ca conditiunile Armistitiului sunt foarte favorabile pentru Romania, mai ales ca Armata Rosie ne ajuta sa eliberam Transilvania de sub stapanirea ungurilor. (...) Noi intelegem ca Romania trebuie sa-si indeplineasca in mod cinstit obligatiile. Micii antonesti vor incerca sa ne-mpiedice s-o facem. Ei isi vor da silinta sa ne zapaceasca. Trebuie sa punem mana pe o bata mare si sa izgonim pe acesti ticalosi. Atunci va fi ordine in Romania".

ABRUTIZATI. Privind lucrurile firesc si simplu, soldatii rusi erau niste oameni abrutizati de anii lungi de razboi, infometati, prost imbracati, istoviti de lupte, cu sufletul zdruncinat de traumele provocate de prezenta mortii. Pentru ei, Romania era teritoriul de unde venisera dusmanii care le invadasera in iunie 1941 tara. De aici, numeroase abuzuri fata de populatia civila si provocarea dezordinii in garnizoane. Deciziile comandantilor militari romani de a evita conflictele nu aveau eficienta. Nici macar rapoartele lor adresate Comisiei Aliate de Control nu au fost luate in considerare.

Spre exemplu, vicepresedintele Comisiei, generalul Vinogradov, a raspuns autoritatilor romane ca a luat masuri "prin triere" pentru rezolvarea reclamatiilor venite de la institutiile romanesti pe tot parcursul anului 1945, dar ca nu a gasit nereguli. Ba chiar a reprosat faptul ca vraful de hartii inaintate Comisiei spre rezolvare ii ingreunau activitatea.

COSTURI. Pe langa numeroasele si grelele acuze aduse soldatilor rusi de oamenii pe care-i jefuiau, marturie a situatiei in care se afla Romania din cauza prezentei Armatei Rosii pe teritoriul ei stau cifrele. Intretinerea trupelor sovietice pe teritoriul romanesc (1944- 1946) a costat bugetul tarii 325 de milioane de dolari, iar marfurile rechizitionate au costat 425 de milioane de dolari. Pana la semnarea Tratatului de Pace de la Paris, valoarea cheltuielilor efectuate a depasit doua miliarde de dolari. Nici una dintre aceste sume nu a fost inclusa in actele bilate-rale romano-sovietice, lor adaugandu-li-se si cele 300 de milioane de dolari pe care Romania trebuia sa le dea URSS ca despagubiri de razboi.

MORT DE... BEAT "Am vazut la Zimnicea un marinar rus, care, in centrul orasului, beat fiind, tragea mereu cu pistolul-automat in aer si teroriza pe toti negustorii (...). Cand marinarul a vazut o patrula militara romaneasca, a inceput sa traga in directia ei. Militarii romani au ripostat cu foc si l-au impuscat mortal pe betivul rus. I s-a facut o inmormantare grandioasa, de erou, organizata de Primarie pe cheltuiala ei; la mormantul sau, plasat in parcul din centrul orasului, s-a construit un obelisc care avea in varf steaua rosie de metal cu cinci colturi" Aurel S. Marinescu

PEDEAPSA SOVIETICA

In cartea sa "Disciplina dezordinii", scriitorul Titus Popovici a povestit cateva intamplari legate de trecerea trupelor Armatei Rosii prin Transilvania. Tanar educat, cunoscator de limbi straine, Popovici fusese folosit de locotenentul Gherson - comandantul unei trupe sovietice "asezate" pe langa Oradea - pe post de translator. Din aceasta postura, el a asistat la un episod tragic: "Alaturi de noi locuia o vaduva, Marta lu’ Blotor, muiere guraliva, barfitoare, samanta de cearta a ulitei. A navalit intr-o seara la noi, zberand ca rusii ii sparg capitele de fan. Cu ce-o sa-si hraneasca ea vacuta? La iarna o sa vina Stalin sa-i aduca branza?". La auzul numelui Generalissimului, Gherson a devenit foarte atent la scandalul provocat de femeie si i-a cerut lui Popovici sa-i traduca totul. Afland de fapta subordonatilor sai, fara sa stea pe ganduri a ordonat executarea vinovatului - un tanar soldat. Gherson a motivat astfel: "In primul rand, pentru imaginea Armatei Rosii. Este o armata a muncitorilor si a taranilor. Muncitorii si taranii din tarile pe care le eliberam trebuie sa vada in Armata Rosie principalul lor sprijin impotriva propriilor exploatatori." Executia soldatului sovietic i-a uluit pe tarani.

CITITI MAINE EPISODUL 122

Armata, prima institutie sovietizata. Dupa instalarea guvernului prosovietic condus de dr. Groza, organizarea Armatei Rosii a fost copiata in Armata Romana. Comunizarea si sovietizarea armatei par sa fi trecut neobservate de politicienii epocii. Vinovati pentru a fi fost buni executanti. Pentru a se asigura de reusita actiunii de sovietizare a Armatei, noile guverne au "curatat" efectivele de "reactionari" intruchipati de generalii romani care au luptat impotriva URSS. Multi au pierit in inchisorile comuniste.