Tezaurul Romaniei, in mana bolsevicilor

Dupa aproape 90 de ani de cand tezaurul romanesc a parasit Romania, enigma disparitiei lui dupa zidurile Kremlinului nu a fost dezlegata.

Misterioasa istorie a tezaurului romanesc

Guvernele Romaniei de dupa 1922 au batut la portile Kremlinului pentru a redobandi tezaurul national. Acesta fusese trimis in capitala Rusiei pentru a fi ferit din calea inamicilor germani. Dupa numeroase incercari de a-l recupera, in 1956 se intoarce in tara doar o parte, nu foarte valoroasa, din comoara romaneasca.

Tezaur romanesc in mainile bolsevicilor

TEZAUR SALVAT. Intre 1944 si 1945, la Manastirea Tismana, piesele din tezaurul BNR au fost ferite de pericolul razboiului

Epopeea plecarii celor doua garnituri de tren din gara Iasi cu destinatia Moscova, in iarna lui 1916 si vara anului urmator, a devenit notorie. Motivul hotararii guvernului roman, condus de Ionel Bratianu, de a depozita tezaurul national era simplu: in conditii de razboi, bogatiile tarii sunt mai sigure intr-o tara puternica si aliata.

DRUMUL SPRE KREMLIN. In urma acordului din decembrie 1916, dintre ministrul de Externe roman, Emil Costinescu, si ministrul plenipotentiar al Rusiei in Romania, A.A. Massolov, zeci de tone de aur, argint si inestimabile valori de patrimoniu aveau sa fie sigilate in Palatul Armurilor de la Kremlin.

Dupa izbucnirea revolutiei bolsevice in Rusia (1917), haosul creat nu a mai permis Romaniei sa-si primeasca inapoi bogatiile. Guvernul provizoriu, sub comanda lui Lenin, a decretat ruperea relatiilor cu "Romania imperialista". Mai mult chiar, Consiliul Comisarilor Poporului, cum se numea executivul bolsevic, hotaraste confiscarea rezervei de aur a romanilor, asumandu-si responsabilitatea pentru restituirea lui integrala poporului roman.

BATALIA DIPLOMATILOR. Din 1918 pana in zilele noastre, aceste angajamente au ramas la stadiul de promisiuni. In 1922, Romania incepe tratativele pentru recuperarea tezaurului. Pe cale diplomatica, in 1935 i se vor restitui 1.443 de lazi cu documente de stat si acte particulare. Nu din cele mai valoroase insa!

In 1956 se reintoarce in tara o alta parte din tezaur, constand din tablouri, arhive si antichitati. Acum este momentul revenirii in patrie a mult-incercatei "Closti cu puii de aur" sau tezaurul de la Pietroasa. Dar istoricii raman la parerea ca din totalul de peste nouazeci de tone de valori, Romania mai avea de recuperat cincizeci si sapte.

In 1965, noua putere instalata la Bucuresti, in frunte cu Nicolae Ceausescu, va merge la Moscova intr-o vizita protocolara obisnuita a unui nou conducator din lagarul comunist. Spre surprinderea gazdelor, Ceausescu ridica problema tezaurului. Guvernul sovietic declara problema un obstacol in calea dezvoltarii bunelor relatii dintre doua tari socialiste.

COMITII SI COMITETE. Nici guvernarea postdecembrista nu are mai mult succes in recuperarea tezaurului interbelic. Dupa semnarea tratatului de prietenie Romania - Federatia Rusa (iulie 2003), unica solutie de moment gasita a fost constituirea unei comisii. Dar solutionarea de facto a cererii Romaniei de restituire a tezaurului intra in atributiile puterii executive din cele doua state.

Cercul vicios in care ne invartim pare a duce la concluzia ca stradaniile dezlegarii misterului tezaurului romanesc sunt zadarnice. Trebuie tinut cont de faptul ca in aceasta perioada Rusia a devenit o mare putere comunista si ca Romania s-a aflat in sfera ei de influenta. Inca de pe vremea bolsevicilor, Lenin a ordonat folosirea tuturor rezervelor Rusiei pentru succesul revolutiei. Ce l-ar fi impiedicat sa finanteze exportul de revolutie in Romania sau in oricare alta tara inclusiv din valoarea tezaurului romanesc?

"CLOSCA CU PUII DE AUR". In zilele noastre, Muzeul National de Istorie din Bucuresti adaposteste o mica parte din comoara Romaniei. Una dintre cele mai importante piese pe care le-am recuperat din exilul moscovit este "Tezaurul de la Pietroasa".

Supranumit "Closca cu puii de aur", tezaurul a fost descoperit in 1873, in comuna Pietroasa de Jos, de doi tarani - Ion Lemnaru si Stan Avram - care lucrau intr-o cariera de piatra. Sapand, ei au dat de niste obiecte din metal galben, murdare de pamant, pe care le-au curatat si le-au dus acasa. Timp de un an, in podul unuia dintre ei a zacut cel mai mare tezaur din lume, depasit abia peste un secol de cel al lui Tutankamon, dupa cum constata M.Gr. Romascanu, autorul unui studiu pe chestiunea tezaurului.

JUMATATE DE TUICA. Dornic de inavutire, Ion Lemnaru hotaraste sa vanda bogatiile. Primul castig pe care il obtine de pe urma vanzarii unui lant de aur din tezaur este o jumatate de sticla de tuica si treizeci de parale. Al doilea cumparator, un zidar albanez, care aflase de la oamenii din sat de comoara de pe muntele Istrita, va oferi pentru intreaga cantitate de aur 4.000 de lei. Evaluarea ulterioara a tezaurului a ridicat costul acestuia la 100.000 de lei aur. Zidarul Verusi, fericitul proprietar al unei comori vechi de paisprezece secole, o va pierde si el curand. Faima unei astfel de descoperiri ajunge la urechile conducatorilor tarii din acea vreme. Dupa mai multe tentative de descoperire a tuturor pieselor, douazeci si doua in total, "closca" intra in Muzeul de Antichitati din Bucuresti cu doar doisprezece "pui", restul fiind ratacite sau vandute unor necunoscuti.

Peripetiile nu se incheie aici. Contrar mitului fericirii aduse de "Closca", tezaurul va trece printr-un furt, executat de un seminarist pe nume Pantazescu (1875), si apoi printr-un incendiu (1884).

PROPAGANDA IEFTINA. Trimisa la Moscova in 1917, "Closca"va reveni in Romania in 1956. In incheierea comunicatului trimis tuturor agentiilor de presa, Guvernul rus declara ca "poporul rus a pastrat cu grija toate aceste opere de arta. Guvernul URSS si poporul sovietic au privit intotdeauna aceste valori ca un bun alienabil al poporului roman insusi".

PERIPETII Piesele de baza ale tezaurului, care i-au si dat numele de "Closca cu puii de aur", sunt o fibula mare, doua medii si doua mici. Din cauza ca fibula mare sugera o pasare a fost botezata "closca", iar cele mici au ramas "puii". Cronicile vremii pastreaza marturiile oamenilor din satul Pietroasa de Jos, care descriu sumar toate cele douazeci si doua de piese componente ale tezaurului. Dupa vanzarea si pierderea a zece din ele au ramas doar douasprezece, din care cinci sunt lucrate in aur, iar celelalte sapte sunt decorate cu pietre pretioase si cristaluri. Greutatea totala a tezaurului este de aproape 19 kilograme. Tezaurul de la Pietroasa a fost expus in standul Romaniei la Expozitia Universala de la Paris din 1889. Era considerat cel mai mare tezaur antic descoperit pana in acel moment.

ALTAR PAGAN Cercetari istorice amanuntite au scos la lumina originea pieselor componente ale complexului "Closca cu puii de aur": majoritatea lor apartinea unei populatii germanice. Cel mai probabil, conform studiului realizat de arheologul Alexandru Odobescu, tezaurul i-a apartinut lui Atharic, regele vizigot, care l-ar fi ingropat inainte de plecare lui la Constantinopol (381 e.n.). Totodata, faptul ca tezaurul este alcatuit din vase sacre si ornamente sacerdotale induce ideea ca facea parte dintr-un templu pagan.

CONTINUARE: Marturii orale din istoria tezaurului