Un nou imperiu

Statul sovietic - modelul comunist de guvernare

Cand au cucerit puterea, bolsevicii nu stiau nimic despre cum trebuia guvernata "republica muncitorilor si taranilor". Dupa 1945, modelul formatiunilor unionale sovietice a fost impus in tarile din "lagarul comunist". Se preiau astfel elementele absolutismului rusesc care au stat la baza statului sovietic.

CONTINUITATE. In URSS, partidul, in frunte cu Lenin, a preluat puterea absoluta a tarului

Prabusirea regimului tarist a declansat o perioada de transformari revolutionare in imensul imperiu rusesc. Prin revolutia din februarie 1917, fortele politice liberale au preluat conducerea. Acestea au promis instaurarea unui sistem democratic, bazat pe vointa cetatenilor. Deoarece noul regim nu a facut fata cererilor economice si sociale ale populatiei, s-a compromis in scurt timp.

Din cauza ineficientei guvernului, taranii si muncitorii s-au organizat independent la nivel local, in comitete si soviete. In momentul in care au inceput sa-si faca singuri dreptate prin confiscari de pamanturi si fabrici de la proprietari, s-a declansat anarhia. Bolsevicii, condusi de revolutionarul marxist Vladimir Ilici Lenin, au profitat de instabilitate si au preluat puterea in urma unei lovituri de stat (noiembrie 1917).

NOUL REGIM. Imediat, Lenin a schimbat denumirile traditionale ale institutiilor guvernamentale, pentru a crea impresia instaurarii unui nou regim. Ministrii au devenit comisari ai poporului, titulatura prin care bolsevicii doreau sa demonstreze ca puterea a fost trecuta in mainile oamenilor de rand. Noul guvern se numea Sovnarkom, fiind prezentat ca exponent al Congresului Sovietelor. Autoproclamarea bolsevicilor ca detinatori legitimi ai puterii in acest mod nu era o noutate pentru societatea rusa a anului 1917. In februarie acelasi an, revolutionarii se declarasera guvernanti, de asemenea, printr-un act verbal, fara sa fie desemnati de un vot popular sau sa fie numiti de o autoritate legitima.

Instabilitatea puterii s-a datorat lipsei democratiei in guvernarea Rusiei. Prin traditie, tarul era detinatorul absolut al puterii, numind ministrii din randul apropiatilor.

PREOCUPARI. Consolidarea puterii a devenit principala preocupare a Guvernului bolsevic dupa octombrie 1917. Conform teoriei marxiste, statul ca institutie urma sa fie "spulberat" in urma cuceririi puterii de catre muncitori. Fiindca pana in 1917 Lenin a fost ocupat cu infaptuirea revolutiei, nu publicase nici un material despre cum va conduce statul dupa preluarea puterii. Astfel ca bolsevicii au creat din mers noile institutii ale regimului bolsevic, sub influenta dificultatilor guvernarii.

Folosindu-se de loialitatea si de violenta Garzilor Rosii, bolsevicii au anihilat repede fortele opozante. Libertatea presei a fost ingradita in primele zile de guvernare prin decrete ale Sovnarkom-ului. Guvernul a acceptat doar publicatiile care nu-i criticau pe bolsevici.

PARTIDUL-STAT. Partidul Comunist - denumire asumata de Partidul Bolsevic in 1918 - a acumulat toate functiile statului si a creat sistemul ramas in istorie sub sintagma partid-stat. Initial, limitele teritoriale controlate de bolsevici erau restranse comparativ cu cele ale Imperiului tarist. Guvernul lui Lenin a controlat doar zona dintre Petrograd si Moscova, acolo unde sovietele bolsevice erau puternice. In 1918 a izbucnit un razboi civil sangeros intre bolsevici si rivalii politici, care controlau intinse zone din fostul imperiu. Prin teroare si propaganda, bolsevicii au invins. In urma acestuia, Guvernul lui Lenin a controlat fostele teritorii tariste, cu exceptia tarilor baltice, Poloniei si Basarabiei.

PUTEREA LEGISLATIVA. Conform teoriilor lui Lenin, muncitorii nu erau pregatiti sa exercite direct conducerea statului, ci prin emisari din randul intelectualitatii de stanga. Pe de alta parte, liderul bolsevic nu dorea sa imparta puterea nici cu alte partide. Atitudinea lui a fost condamnata in scurt timp drept dictatoriala.

Inca din primele zile ale preluarii puterii, Lenin a guvernat prin decrete, fara a consulta alte organisme reprezentative. In octombrie 1917, Congresul Sovietelor din toata Rusia alesese un Comitet Executiv Central, cu rolul de a controla activitatea Guvernului. In scurt timp, acest organism s-a aratat nemultumit de practica decretelor si le-a cerut explicatii lui Lenin, lui Leon Trotki (Comisarul Afacerilor Externe). Noul guvern era comparat cu cel al vechiului regim, care era responsabil numai in fata tarului, singurul care numea ministri.

Cei doi au reusit cu greu sa supuna la vot Comitetului Executiv Central o rezolutie prin care Sovnarkom-ul avea libertatea sa emita decrete. Deoarece la primul scrutin rezultatele au fost egale (23 la 23), cei doi lideri bolsevici au participat abuziv la vot, obtinand legitimitatea decretelor de la un organ reprezentativ. In realitate, Lenin si Trotki au fost cei care au acordat puteri legislative Guvernului. Din acel moment, Comitetul Executiv Central a devenit un organ decorativ. Sesiunile lui anuale au durat dupa aceea cateva zile pe an, cand se ratificau decretele Sovnarkom-ului.

PARTIDUL - SUBSTITUT AL TARULUI. Acest lucru devenit evident inca de la inceputul anului 1918, cand au fost scoase in afara legii toate organizatiile politice. Acestea erau considerate "contrarevolutionare" si "reactionare", exponente ale vechiului regim tarist. In perioada de instaurare a comunismului, in anul 1920, la nivel legislativ, rolul conducator al partidului a fost ascuns in formule ambigue. Constitutia din martie 1918 nu prevedea distribuirea clara a puterii intre organismele locale si centrale, in ciuda propagandei oficiale - "Toata puterea in mana Sovietelor". Pana la Constitutia stalinista din 1936, Partidul Comunist nici macar nu era mentionat in legea fundamentala, cu toate ca in realitate detinea controlul total.

Incepand din primele luni ale regimului bolsevic devenise evident ca in fond nu se schimbase nimic in Rusia fata de perioada tarista. Anterior anului 1917, persoana tarului era considerata sacra si orice ofensa la adresa acestuia presupunea represiunea. De altfel, puterea monarhului era nelimitata, indiferent de parerea ministrilor sai. Bolsevicii au perpetuat aceasta traditie, cu toate ca au imbracat regimul lor in forme democratice. Conform Constitutiei Republicii Federative Socialiste Ruse din 1918, puterea era exercitata de sovietele locale. Acestea trimiteau delegati in congresele provinciale, care alegeau reprezentanti pentru Congresul Sovietelor din intreaga Rusie. Intre sesiunile Congresului, decizia o lua Comitetul Executiv Central. Acest organism desemna in mod oficial Consiliul Comisarilor Poporului (guvernul).

Structura democratica expusa in Constitutie era in realitate umbrita de monopolul partidului asupra puterii. Ca singura forta politica acceptata in statul sovietic, doar Partidul Comunist era reprezentat in Comitetul Executiv Central. Intrucat acest organism fusese neutralizat inca din noiembrie 1917, era evident faptul ca partidul numea singur guvernul.

EVALUARE

Doar in tabara sovietelor (…) a fost posibila eliminarea opresiunii nationalitatilor (…) si stabilirea unei baze de colaborare frateasca intre popoare - Constitutia URSS

URSS

Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste a fost creata in decembrie 1922. Dupa razboiul civil, provinciile vestice si caucaziene ale fostului Imperiu Tarist: Ucraina, Bielorusia, Armenia, Azerbaidjan si Georgia au fost readuse sub administrarea Moscovei. Lenin le-a organizat ca republici separate, cu scopul propagandistic de a se alatura Uniunii si alte state convertite la comunism. Prin Constitutia URSS (iulie 1923), republicile unionale s-au organizat dupa modelul Republicii Federative Socialiste Ruse. Un rol important in insusirea directivelor bolsevice l-au avut CEKA si Armata Rosie, care au organizat represiuni in randurile opozantilor locali.