Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vreme neverosimilă. Primăvară precoce, soare cald. În sud ar fi peste 20 de grade. La amiază, plimbare cu G., întors de la Bucureşti. Îmi dă o versiune sui-generis a pericolului ca romanul lui să fi fost oprit. Dar el a "rezolvat": a alergat pe la cc, pe la şeful de cabinet al cucoanei, pe la adjunctul lui Bobu, la propagandă, apoi la Moşu – peste tot.
Ar fi fost vorba despre un denunţ, poate plecat din urbe, către un consilier al lui C., care consilier ar fi predat textul generalului Olteanu. Iar generalul a dispus ca cei de la Consiliu să recitească romanul şi să refereze. Or, de data asta CCES trebuia să fie solidar (de vreme ce cartea apăruse cu aprobarea lor!), aşa că referatul ar fi fost favorabil. G. susţine că ar fi ameninţat să "facă urât" dacă cei de la editură (aşa cum se sugerase) ar "plăti" pentru apariţie. Căci el – zice – nu e Ana Blandiana. Apoi mă consultă, nefiind sigur că l-am crezut: "Bine am făcut?". Iar eu: "Bine, G.", nu puteam să-i spun că nu-l credeam capabil să "facă urât". – Găsit la bibliotecă interviul din Orizont: e al lui Mikó Ervin, ciuntit (de el ori în redacţie). Iată ce păţesc, cedând la cererea lui Mikó, fără să pot apoi controla ce şi cât se taie, ce şi cum apare! Furios la culme.
După-masă, ca să-mi revin, lungă plimbare prin parc, miroase a iarbă, pământ umed, fum de la grădinile din jur. Apoi la Jean, unde vin şi Angela cu Adrian P., acesta întors de la Bistriţa. Îmi confirmă că Romul Munteanu a luat apărarea romanului lui Cotuţiu. Încolo, la Bistriţa, l-a îmbrobodit un veleitar, Raus, socrul lui Gabriel Gafiţa, care s-a trezit şi el "romancier". Face mare caz de "rezistenţa" lui din timpul ocupaţiei hortyste. Ar fi fost medicul oraşului Bistriţa, după care, prin anii '50, renunţând la medicină, intră în gazetărie. Nu e prea clar, căci nimeni nu se face din medic ziarist la o foaie provincială. Îi arată lui Adrian fotografii de la o vânătoare, împreună cu Maurer şi soţii C., atunci, zice R., supăraţi unii pe alţii. Ea, pe o buturugă, buddhează. El, cu spatele. Adrian căzut în admiraţie pentru acest mic veleitar bistriţean, eu încercând să-l necăjesc, zicându-i că nu e decât un fariseu şi un mitoman. Seara, singur, întors spre casă cu ocol, printr-un oraş urât şi mohorât.
Mircea Zaciu, Jurnal IV, Bucureşti, Editura Albatros, 1998, p. 408-409
Muzele n-au binevoit să mă cerceteze. În consecinţă, m-am întreţinut cu "Taifunul" lui Joseph Conrad.
Petre Bucşa împlineşte (în martie) 70 de ani. M-a întrebat, zilele acestea, dacă n-aş vrea să scriu despre "eveniment" şi despre noua sa carte de versuri, "Mereu iubirea". I-am promis că voi încerca. Câteodată soarta e, cu subtilitate, ironică. Poate că P.B. va reuşi, cu masivitatea lui ţărănească, să pună în mişcare înţepenita mea "maşinărie" critică.
Victor Felea, Jurnalul unui poet leneş. Ianuarie 1955-martie 1993, Ediţie îngrijită de Lidia Felea, Editura Albatros, Bucureşti, 2000, p. 720
Cu autobuzul, la judeţ, Ghiţă "Corbul", Gherasim, Luncă, Nuţa, dna Şerban călătorim, desigur, în picioare. La cantina liceului, unde are loc "spectacolul", ni se oferă o masă copioasă, vorba vine. Dar, cu acest "regim" antipatic, nu mănânc decât o pulpană de pui bine rumenită, un peşte prăjit şi doar două sticluţe de bere "Azuga". Corectăm cu vigoare nestăpânită până la ora 22:00. Dom' Vulpescu, fostul prof. de română al Dianei, îi transmite prin mine "pupături". Două eleve ale mele iau avantaj pentru faza pe ţară: Gavrilescu Mihaela şi Voinescu Luminiţa. Ceilalţi n-au avut "noroc" sau, după spusa lui Carmen, n-au fost notaţi corect. Îl ceartă pe amicul ei, Gherasim, că nu face meditaţii cu elevii, în particular. Ghiţă îmi şopteşte că "dânsa" e "dusă cu pluta", "tipul" ar avea, chipurile, nevoie el de meditatori. Dar acasă o stimulează intens pe "fata neichii" să stăruie în damigenuţa cu ceva cornată. Ea găseşte ce se solicită cu maximă insistenţă, cochetează că a scrie e "ceva uşor", va prezenta la simpozion "ceva mai simplu" despre Creangă, mai ales că trebuie să aibă "activitate" în vederea gradului I. Ce simpatică e!...
C. Trandafir, Jurnal în curs de apariţie la Editura Libra.
