x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

11 mai 1989

0
Autor: Cristina Diac 11 Mai 2009 - 00:00
11 mai 1989 /Arhivele Naţionale


În 11 mai, cuplul prezidenţial, însoţit de alţi oficiali, părăsea Bucureştiul pentru două zile, cu destinaţia Mehedinţi. "Vizita de lucru" s-a desfăşurat după scenariul perfectat în atâţia şi-atâţia ani. Ambasadorul Italiei la Bucureşti oferea un coctail.



În 11 mai, cuplul prezidenţial, însoţit de alţi oficiali, părăsea Bucureştiul pentru două zile, cu destinaţia Mehedinţi. "Vizita de lucru" s-a desfăşurat după scenariul perfectat în atâţia şi-atâţia ani. Ambasadorul Italiei la Bucureşti oferea un coctail.

VIZITA DE LUCRU ÎN JUDEŢUL MEHEDINŢI
Joi, 11 mai, Nicolae Ceauşescu, împreună cu soţia sa Elena, Emil Bobu, Ion Dincă, Gheorghe Oprea şi Silviu Curti­ceanu începeau o "vizită de lucru" în judeţul Mehedinţi. Deplasările în teritoriu erau minuţios pregătite, şi se desfăşurau după un anumit tipic. Ceau­şescu nu trebuia să întâlnească "neprevăzutul" în pe­riplurile sale.

CEREMONIILE SOSIRII

Dis-de-dimineaţă, elicopterul folosit de cuplul prezidenţial atingea pământul la nord de municipiul Drobeta Turnu-Severin. Constantin Dinu, prim-secretar al Co­mi­tetului Judeţean Mehedinţi al PCR, le-a urat înalţilor oaspeţi bun venit, în numele mehedinţenilor.
Garda, alcătuită din militari, gărzi patriotice şi membri ai detaşamentelor de pre­gă­tire a tineretului pentru apărarea patriei (PTAP) le-a prezentat onorul. Respectul faţă de tradiţie s-a demonstrat odată cu să­vâr­şi­rea următorului punct obligatoriu în programul fiecărei vizite: o doamnă sau dom­nişoară - neapărat prezentabilă, şi musai înveştmântată în costumul popular speci­fic zonei folclorice respective - i-a invitat să deguste din pâinea şi sarea simbolizând un "bine-aţi venit" ancestral. Fotografia de primă pagină a României libere ne-o arată pe Elena în efortul de-a rupe o bucăţică din colacul ornat la bază cu spice de grâu făcute, fireşte, din aluat; în partea de sus, brutarul de lux, autor al operei de artă prezentate în faţa "tovarăşilor", scrisese "Pace", tot cu litere de cocă. Şoimi ai patriei şi pionieri, aleşi pe sprânceană şi trimişi în prealabil, la analize - nu cumva să-i dea tovarăşului vreo boală contagioasă -, le-au oferit oaspeţilor buchete de flori.

DIN COMBINAT LA CAP, ŞI DE LA IAS LA ŞANTIERUL NAVAL.
După momentele festive s-a trecut la treburi serioase, oaspeţii de la Bucureşti vizitând în cursul zilei mai multe obiective economice, după cum urmează: Combina­tul chimic "Drobeta", unde, teoretic, Elena Ceauşescu ar fi trebuit să priceapă mai multe şi mai repede din explicaţiile gazdelor decât "Tovarăşul", de vreme ce excela tocmai la chimie; au urmat Întreprinderea Electrocentrale Drobeta Turnu-Severin, o fermă vegetală a Cooperativei Agricole de Producţie Oprişor, Întreprinderea Agricolă de Stat (IAS) Rogova, Întreprinderea de Construcţii Navale şi Prelucrări la Cald din Drobeta Turnu-Severin. Peste tot - acelaşi scenariu: sosirea; omagiile aduse de "oa­menii muncii" musafirilor; pre­zen­ta­rea unor informări despre stadiul realizării planului, a exporturilor şi alte amănunte tehnice de ministrul de resort şi alţi "factori de răspundere", secondaţi de director; urma nelipsita secţiune "indicaţii pre­ţioase", unde Ceauşescu dădea sfaturi, încuraja, iar la final felicita gazdele "pentru munca desfăşurată" şi mulţumea pentru primire; în final, directorul mulţumea pentru mulţumiri şi pentru onoarea de-a fi vizitaţi, şi îşi lua noi "angajamente" în numele "colectivului".

SEARA DEDICATĂ PARTIDULUI
Seara, cei doi s-au întâlnit cu membrii Biroului Comitetului Judeţean Mehedinţi al PCR. Au vorbit primul secretar Constantin Dinu şi Nicolae Ceauşescu. "În acest cadru a continuat analiza efectuată în cursul zilei, scria România liberă, în unităţi industriale şi agricole, stabilindu-se, pe baza concluziilor desprinse, măsurile ce se impun pentru ca judeţul Mehedinţi să-şi îndepli­nească, în condiţii cât mai bune, sarcinile deosebite ce-i revin în planul pe 1989, din programele prioritare, din pre­vederile ac­tualului cincinal." Ce concluzii a desprins cu-adevărat Ceauşescu, numai el şi, poate, Elena să fi ştiut. Ce a spus la în­tâlnire era destinat urechilor "oficiale". Ca de obicei, din presă, oamenii obişnuiţi au aflat... că e loc şi de mai bine.

MONARHIA, NEAMINTITĂ ÎN PUBLIC, DAR CERCETATĂ DE ISTORICI
Joi, 11 mai, venea după miercuri, 10. În 1989, mijloacele de informare în masă nu mai pomeneau că 10 Mai fusese pentru mai bine de opt decenii ziua naţională a României monarhice. Despre familia regală, în public nu se vorbea. Ca în mai toate cazurile, şi acesta se înscria în logica tipică regimului, care-ar putea fi rezumată prin "să se facă, dar să nu se ştie, sau măcar să nu se spună cu voce tare". Aca­demicianul Dan Berindei, la acel moment cercetător la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga", lucra în 1989 la o monografie despre Carol I. Volumul despre întâiul Rege al românilor figura ca temă în pla­nul de studiu al Institutului. N-a apucat să fie tipărit în acel an, din motive ţinând de "laboratorul" cer­ce­tării istorice. A fost publicat imediat după Revoluţie, cu modificări mici şi neesenţiale pentru economia generală a lucrării, după cum îşi aminteşte domnul Dan Berindei.

ZILELE TEATRULUI ITALIAN
Mai multe zile, iubitorii artei dramatice avuseseră ocazia să vadă spectacole în in­terpretarea actorilor din Peninsulă, aduse în România cu ocazia "Zilelor teatrului ita­lian." Manifestarea se înscria în acţiunile di­plomaţiei culturale. În încheiere, la 11 mai, Luigi Amaduzzi, ambasadorul Repu­bli­cii Italiene la Bucureşti a oferit un cocteil. Şeful misiunii italiene în capitala Ro­­mâ­niei era diplomat de carieră. Se născuse la 22 martie 1937, la Napoli, şi era absolvent al Universităţii din Roma. Intrase în corpul diplomatic italian în 1963 şi a urcat trep­tele fireşti ale carierei. În 1967 a fost numit secretar doi la Ambasada de la Londra, iar în 1969 - prim-secretar al misiunii din capitala URSS. A mai ocupat posturi în Centrala de la Roma şi la ambasada din Washington D.C. Înainte de a fi acreditat la Bucureşti, ocupase patru ani postul de ambasador al Italiei la Amman. Misiunea în capitala României a început-o la 12 no­iembrie 1988 şi a încheiat-o în 1991.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de