Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Duminică, 17 septembrie, a fost o zi încărcată pentru politicienii zilei şi pentru locuitorii judeţului Botoşani. Nicolae şi Elena Ceauşescu începuseră o "vizită de lucru". Îi însoţeau doi secretari ai Comitetului Central, la "faţa locului", îi aşteptau miniştri, primul-secretar de judeţ, directorii obiectivelor economice vizitate, localnici. Magazinele din Timişoara erau deschise numai până la ora 12:00. În pieţele din Constanţa, gogonelele se vindeau cu minimum 2,75 lei, dar nu mai mult de 3 lei. Cine ghicea numerele câştigătoare la tragerea Pronoexpres putea să se aleagă cu o Dacie 1300, o excursie în străinătate sau cu ceva bani.
NEOBOSITUL CEAUŞESCU
"Este greu de spus cât lucrez pe zi, este greu de măsurat în ore. Depinde de problemele care, din păcate, sunt din ce în ce mai multe", îi răspunsese Nicolae Ceauşescu unui ziarist al revistei iugoslave Danas, curios să afle câte ore lucrează zilnic. Începând de joi, a făcut un adevărat tur de forţă: o "vizită de lucru" extinsă în trei judeţe. Cinci zile la rând a vizitat şi-a tot vizitat - CAP-uri, IAS-uri, mine, fabrici, combinate, s-a întâlnit cu liderii partidului de prin partea locului şi a vorbit mulţimii în adunări publice de trei ori, de fiecare dată câteva zeci de minute. Surprinzătoare rezistenţă la un om trecut de 80 de ani. Probabil îşi trăgea energiile din convingerea că marii lideri nu obosesc niciodată, şi că fără el, toate s-ar duce de râpă într-o secundă.
NOTA 10 PENTRU SOIA DE TRESTIANA
Duminică dimineaţa a început periplul prin judeţul Botoşani.Fără să se mai oprească în capitala de judeţ, elicopterul transportând pe cei mai importanţi doi oameni ai momentului a aterizat direct pe ogoarele Întreprinderii Agricole de Stat (IAS) Dorohoi şi ale Cooperativei Agricole de Producţie (CAP) Trestiana. A inspectat culturile şi a remarcat-o în mod deosebit pe cea de soia. Următoarea oprire a făcut-o la Întreprinderea de Sticlărie şi Porţelan din Dorohoi. Inaugurată în 1973, fabrica producea articole din cristal, sticlă, porţelan şi ceramică românească atât pentru piaţa internă, cât şi pentru export. În construcţie se afla o secţie nouă, care urma să producă obiecte executate în combinaţiile sticlă-porţelan, cristal-porţelan, cristal-porţelan-metal, destinate vânzării în străinătate. "Desigur, trebuie să ridicăm continuu calitatea produselor, şi-a împărtăşit musafirul ambiţiile gazdelor, astfel încât Dorohoiul să realizeze o producţie competitivă cu cele mai bune nu numai din ţară, ci chiar din Europa."
OAIA ROZ DE POPĂUŢI
Acestea fiind zise a plecat spre cea de-a treia - şi ultima - destinaţie a zilei respective - Staţiunea de Cercetare şi Producţie pentru Creşterea Ovinelor Popăuţi. Nicolae şi Elena Ceauşescu au aflat de la specialiştii în zootehnie că Staţiunea a reuşit să creeze şi să omologheze o nouă rasă de oi, Caracul de Botoşani. "Pe lângă oile negre şi brumării, scria Scînteia, în momentul de faţă, prin strădania colectivului de aici, au fost create varietăţi ale acestei rase, care furnizează pielicele de calitate superioară în culorile maro, sur, roz şi albă." Probabil un roz pal. Nu se mai precizează dacă Ceauşescu a văzut în acea zi, cu ochii lui, oaie roz.
Iar dacă cercetările de laborator n-apucaseră încă să fie puse în aplicare, în mod cert că până la moarte nu i-a mai fost dat să vadă o aşa minunăţie. De la Popăuţi Ceauşeştii şi-au îngăduit totuşi o după-amiază liberă la reşedinţa din judeţ ce le era destinată.
3,5 LEI KILOGRAMUL DE VARZĂ MURATĂ
Într-o zi de duminică, magazinele din Timişoara aveau program scurt. Alimentarele şi magazinele de legume-fructe se deschideau la 7 dimineaţa şi închideau la 12. La toate celelalte se putea merge între 9 şi 12. La Constanţa, gogonelele calitatea I erau cumpărate de la producător cu 1,20 lei pe kilogram şi se vindeau cu un preţ cuprins între 2,75 şi 3 lei. Varza de toamnă se vindea cu 1,5 lei. Sub formă de căpăţâni gata murate, se putea cumpăra contra a 3,5 lei. Prunele grupa A costau 7 lei, dar existau şi mai ieftine, vândute cu 5,75 lei. Fără să se mai ducă la piaţă, gospodinele din Constanţa puteau afla cât costă gogonelele direct din ziarul Dobrogea Nouă. Periodic, Consiliul Popular îi informa pe cetăţeni cam la ce preţuiri să se aştepte. "Mercurialul", adică preţul maxim la care puteau ajunge produsele, era anunţat public şi afişat în pieţe.
"CUPTORUL DUDUIE, ELECTROZII TRESALTĂ"
În 1989, 17 septembrie era "Ziua Metalurgistului". "Conform unei frumoase tradiţii", motiva ziarul Drapelul Roşu aniversarea, fără a mai preciza şi care anume. Mai mult ca sigur că lucrătorii din metalurgie de pretutindeni şi-au văzut în acea zi de ale lor. În realitate, nimeni nu lua în serios aceste "zile" goale de conţinut. În judeţul Timiş, de pildă, nu s-a făcut vreo ceremonie anume. Fireşte, metalurgiştii au sărbătorit prin muncă, şi de ziua lor şi-au făcut cadou îndeplinirea şi chiar depăşirea planului, scria Vartiade Ştefan în ziarul Drapelul Roşu, pentru că altceva nici nu prea avea ce să spună. Aniversaţi depistase la Întreprinderea de Utilaje de Ridicat şi Transportat din Lugoj (IURT).
Citește pe Antena3.ro
