17 septembrie 1989

Duminică, 17 septembrie, a fost o zi încărcată pentru politicienii zilei şi pentru locuitorii judeţului Boto­şani. Nicolae şi Elena Ceauşescu începuseră o "vizită de lucru". Îi în­soţeau doi secretari ai Comitetului Central, la "faţa locului", îi aşteptau miniştri, primul-secretar de judeţ, directorii obiectivelor economice vizitate, lo­cal­nici. Magazinele din Timişoara erau deschise numai până la ora 12:00. În pieţele din Constanţa, go­gonelele se vindeau cu minimum 2,75 lei, dar nu mai mult de 3 lei. Cine ghicea nu­merele câş­tigătoare la tra­gerea Pronoexpres putea să se alea­gă cu o Dacie 1300, o excursie în străi­nă­tate sau cu ceva bani.


NEOBOSITUL CEAUŞESCU
"Este greu de spus cât lucrez pe zi, este greu de măsurat în ore. Depinde de problemele care, din păcate, sunt din ce în ce mai mul­te", îi răspunsese Nicolae Ceau­şescu unui ziarist al revistei iugos­lave Danas, curios să afle câte ore lucrează zilnic. Începând de joi, a făcut un adevărat tur de for­ţă: o "vizită de lucru" extinsă în trei judeţe. Cinci zile la rând a vizitat şi-a tot vizitat - CAP-uri, IAS-uri, mine, fabrici, combinate, s-a întâl­nit cu li­derii partidului de prin partea locului şi a vorbit mulţimii în adunări publice de trei ori, de fie­care dată câteva zeci de minute. Surprin­ză­toare rezistenţă la un om trecut de 80 de ani. Probabil îşi trăgea energiile din convingerea că marii lideri nu obosesc niciodată, şi că fără el, toate s-ar duce de râpă într-o secundă.


NOTA 10 PENTRU SOIA DE TRESTIANA
Duminică dimineaţa a început periplul prin judeţul Botoşani.Fără să se mai oprească în capitala de judeţ, elicopterul trans­por­tând pe cei mai importanţi doi oameni ai momentului a aterizat direct pe ogoarele Întreprinderii Agricole de Stat (IAS) Dorohoi şi ale Cooperativei Agricole de Producţie (CAP) Trestiana. A inspectat culturile şi a remarcat-o în mod deo­sebit pe cea de soia. Următoarea oprire a făcut-o la Întreprinderea de Sticlărie şi Porţelan din Dorohoi. Inaugurată în 1973, fabrica produ­cea articole din cristal, sticlă, por­ţelan şi ceramică românească atât pentru piaţa internă, cât şi pentru export. În construcţie se afla o sec­ţie nouă, care urma să producă obiecte executate în combinaţiile sticlă-porţelan, cristal-porţelan, cris­­tal-porţelan-metal, destinate vânzării în străinătate. "Desigur, trebuie să ridicăm continuu calitatea produselor, şi-a împărtăşit musafirul ambiţiile gazdelor, astfel încât Dorohoiul să realizeze o producţie competitivă cu cele mai bune nu numai din ţară, ci chiar din Europa."


OAIA ROZ DE POPĂUŢI
Acestea fiind zise a plecat spre cea de-a treia - şi ultima - des­ti­naţie a zilei respective - Staţiunea de Cer­ce­tare şi Producţie pentru Creş­terea Ovinelor Popăuţi. Nicolae şi Elena Ceauşescu au aflat de la specialiştii în zootehnie că Sta­ţiunea a reuşit să creeze şi să omologheze o nouă ra­să de oi, Caracul de Botoşani. "Pe lân­gă oile negre şi brumării, scria Scînteia, în mo­mentul de faţă, prin strădania colectivului de aici, au fost create varietăţi ale acestei rase, care furnizează pielicele de calitate su­perioară în culorile maro, sur, roz şi albă." Probabil un roz pal. Nu se mai precizează dacă Ceauşescu a văzut în acea zi, cu ochii lui, oaie roz.
Iar dacă cercetările de laborator n-apucaseră încă să fie puse în aplicare, în mod cert că până la moarte nu i-a mai fost dat să vadă o aşa minu­nă­ţie. De la Popăuţi Ceauşeştii şi-au îngăduit totuşi o după-amiază li­be­ră la reşedinţa din judeţ ce le era destinată.


3,5 LEI KILOGRAMUL DE VARZĂ MURATĂ
Într-o zi de duminică, magazinele din Timişoara aveau program scurt. Alimentarele şi magazinele de le­gume-fructe se deschideau la 7 di­mineaţa şi închideau la 12. La toate celelalte se putea merge între 9 şi 12. La Constanţa, gogonelele calitatea I erau cumpărate de la producător cu 1,20 lei pe kilogram şi se vindeau cu un preţ cuprins între 2,75 şi 3 lei. Varza de toamnă se vindea cu 1,5 lei. Sub formă de căpăţâni gata murate, se putea cumpăra contra a 3,5 lei. Pru­nele grupa A costau 7 lei, dar exis­tau şi mai ieftine, vândute cu 5,75 lei. Fără să se mai ducă la piaţă, gospodinele din Constanţa puteau afla cât costă gogonelele direct din ziarul Dobrogea Nouă. Periodic, Consiliul Popular îi informa pe cetă­ţeni cam la ce preţuiri să se aştepte. "Mercurialul", adică preţul maxim la care puteau ajunge produsele, era anunţat public şi afişat în pieţe.


"CUPTORUL DUDUIE, ELECTROZII TRESALTĂ"
În 1989, 17 septembrie era "Ziua Metalurgistului". "Conform unei frumoase tradiţii", motiva ziarul Dra­pelul Roşu aniversarea, fără a mai preciza şi care anume. Mai mult ca sigur că lucrătorii din metalurgie de pretutindeni şi-au văzut în acea zi de ale lor. În realitate, nimeni nu lua în serios aceste "zile" goale de con­ţinut. În judeţul Timiş, de pildă, nu s-a făcut vreo ceremonie anume. Fireşte, metalurgiştii au sărbătorit prin muncă, şi de ziua lor şi-au făcut cadou îndeplinirea şi chiar depă­şi­rea planului, scria Vartiade Ştefan în ziarul Drapelul Roşu, pentru că alt­ceva nici nu prea avea ce să spu­nă. Aniversaţi depistase la Între­prin­derea de Utilaje de Ridicat şi Transportat din Lugoj (IURT).