Jurnalul zilei: 9 februarie 1989

Consumul de pe hârtie ● Feed-back de pe tarla ● Recepţie la ambasada Iranului ● Varianta oficială ● Martor în culise ● ● Evaluări diplomatice ● Fabrica de prestigiu ● Sarcini obşteşti ● Nou film românesc în cinematografe

După principiul ce avea să fie enunţat ulterior de consoartă – "mai dă-le, Nicule, o sută de lei" –, oficial, ţăranii cooperatori aveau un nou prilej de bucurie. În şedinţa CPEx ţinută cu o zi în urmă şi prezidată, ca de obicei, de Nicolae Ceauşescu, s-a discutat un "Raport privind re­tribuirea în natură precum şi noile măsuri pentru perfecţionarea sistemului de retribuire în acord glo­bal în cooperativele agricole de producţie".

Consumul de pe hârtie
La nivel de vorbe – mai mulţi bani şi produse agricole! La pro­pu­nerea "tovarăşului", fondul de ce­reale destinat plăţii agricultorilor urma să crească cu 4%, iar cel de legume cu 10%.
S-a stabilit că pentru consumul alimentar al fiecărui ţăran cooperator, membru de familie aflat în întreţinere şi pensionar să se dea 150 de kilograme de grâu şi 150 kilograme de porumb pe an. Ce ră­mânea, se împărţea din nou, în funcţie de contribuţia fiecăruia la îndeplinirea planului.
Cu ce mai scotea de pe lotul perso­nal, zicea Ceauşescu, se ajungea ca fiecare familie de cooperatori să aibă la dispoziţie 800-900 kilograme de ce­reale pe an. Bani urmau să pri­meas­că la fel ca înainte, în raport cu munca depusă. Plata în acord global era condiţionată de realizarea planului. Iar cum cifrele erau în mai toate cazurile imposibil de atins, lucrătorul nu primea nimic, ba chiar i se mai şi lua. Nicăieri nu scria câţi ţărani coo­peratori mai avea ţara! Acestea sunt însă cifrele bunăstării amintite de Nicolae Ceauşescu la capătul anului, în faţa "tribunalului revoluţionar".

Feed-back de pe tarla
Ţăranii cooperatori nu puteau trece indiferenţi peste binefacere. "Di­mi­­neaţă eram la ferma zootehnică, pentru a da o mână de ajutor la construi­rea unui siloz şi a unui filtru sanitar, acestea fiind câteva dintre acţiunile de modernizare desfăşurate în sectorul de creştere a animalelor din CAP-ul nostru, se "destăinuia" Paulin Cristescu, ţăran cooperator în ferma nr. 1 CAP Curteşti – Botoşani cores­pondentului local al Scînteii. Cu acest prilej, la aparatul de radio portabil al unui zootehnist am auzit la radiojurnalul de la ora 7:00 de măsurile propuse de tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi aprobate de Comitetul Politic Exe­cutiv, privind creşterea cantităţii de pro­­duse destinate retribuirii în na­­tu­­ră a cooperatorilor. Fără îndoială, mă­­rirea cantităţii de cereale, de legume puse la dispoziţia cooperatorilor este posibilă datorită realizărilor importante, producţiilor mari ob­ţi­nute în agricultură. Eu personal am cules în toamna anului trecut peste 10.000 kilograme ştiuleţi de porumb la hectar şi peste 28.000 de kilograme de cartofi."

Recepţie la ambasada Iranului
Cu ocazia zilei naţionale a Republi­cii Islamice Iran, în avans faţă de data oficială, ambasada de la Bucureşti oferea o recepţie. Au onorat invitaţia Ştefan Andrei, prim-viceprim-mi­nistru al Guvernului, miniştri, membri ai conducerii Ministerului Aface­rilor Externe şi ai altor ministere.

Varianta oficială
De la Tel Aviv, Agerpresul transmitea că Ion Stoian, secretar al CC al PCR, trimisul special al lui Nicoale Ceauşescu, a fost primit de Yitzak Shamir, premierul israelian, şi de Moshe Arens, minstrul de Externe al statului evreu. "În cadrul convorbirii, spunea depeşa agenţiei de presă române, au fost prezentate poziţia şi concepţia tovarăşului Nicoale Ceau­şescu în legătură cu unele probleme internaţionale cu privire la situaţia din Orientul Mijlociu. Au fost abordate, de asemenea, aspecte ale dezvoltării relaţiilor bilaterale."

Martor în culise
Scopul real al vizitei a fost însă devoalat de Yosef Govrin, ambasador al Israelului la Bucureşti în februarie 1989, într-un volum de memorii re­cent tradus în limba română. În noiembrie 1988, România re­cu­nos­cuse din punct de vedere politic Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei, inamicul tradiţional al Israelului. La scurtă vreme, reprezentanţa diplomatică palestiniană la Bucureşti fu­sese ridicată la rangul de ambasadă. Prin vocea ambasadorului Govrin, Is­raelul a protestat energic. Din bunele relaţii diplomatice româno-israeliene era pe cale să se aleagă praful.

Evaluări diplomatice
Din volumul de memorii al diplomatului evreu la Bucureşti reiese că Ion Stoian fusese trimis în disperare de cauză, ca să "dreagă busuiocul", nu ca să explice "concepţia ştiinţifică" a şefului său. "La 31 ianuarie am fost pri­mit în audienţă la ministrul de Ex­ter­ne Ion Totu, nota Yosef Govrin . Totuşi a adăugat cu această ocazie că pre­şe­­dintele ar dori să cunoască ultimele pro­puneri ale conducerii Israelului pen­­tru soluţionarea conflictului ara­­bo-israelian. Dacă primul-ministru (al Israelului – n.r.) nu poate trimite un emisar special, preşedintele va tri­mite un emisar al său. Când am transmis această propunere la Ierusalim am notat că venirea unui emisar special al primului-ministru la Bucureşti va con­tribui doar la ridicarea presti­giului lui Ceauşescu, după ce a re­cu­noscut un stat palestinian şi a avansat sta­­tutul reprezentanţei OEP la Bu­cu­reşti la rangul de ambasadă, în timp ce primirea emisarului său în Israel este poate mai puţin dăunătoare."

Fabrica de prestigiu
Sugestia ambasadorului Govrin a fost acceptată. Ion Stoian a ajuns în Israel şi s-a întors precum s-a dus. "Mijloacele de comunicaţie ro­mâ­neşti, nota mai departe Govrin, au scos în evidenţă convorbirile emi­sarului cu liderii Israelului, fără a dezvălui deosebirile de vederi grave care s-au ivit între părţi. În felul acesta, probabil, Ceauşescu a vrut să de­mons­treze că România poate media în continuare între Israel şi arabi, în ciuda recunoaş­te­­rii sta­tului pa­les­ti­nian şi a ridicării ni­ve­­lului re­pre­zen­tanţei OEP în Ro­mâ­­nia la rangul de ambasadă. Faptul era im­­po­r­tant pentru prestigiul său în Orien­tul Mijlociu şi pe arena inter­naţională."

Sarcini obşteşti
În judeţul Mureş, valorificarea materialelor refolosibile se face la cote superioare, informa Scînteia. Colectarea "refolosibilelor" era o acti­vitate obişnuită în epocă. Le cădea în sarcină până şi şcolarilor. Totul se economisea, totul se refolosea. Şoimii patriei şi pionierii aveau misia de a colecta hârtie, sticle şi borcane goale, chiar şi fier vechi. Un pionier model, comandantul de detaşament sau în cel mai rău caz, locţiitorul, ţinea evidenţa colectărilor, şi nota cine cât a îndeplinit din "planul" personal. Fiecare "tânăr vlăstar" trebuia să contribuie, teoretic, cu aproximativ 30 kilograme de hârtie.

Nou film românesc în cinematografe
După premiera petrecută cu o zi înainte, amatorii de filme se puteau delecta cu o nouă producţie autoh­tonă. În cinematografe rula pelicula "De ce are vulpea coadă?", producţie a Casei de Filme Unu, în regia lui Cornel Diaconu, după scenariul lui Ion Băieşu. Îşi "dădeau concursul" Rodica Mandache, Geo Costiniu, Valentin Uritescu, Magdalena Glodeanu, co­piii Octavian Herescu şi Ana Maria Du­mitrescu, Magda Catone, Florin Zamfirescu, Petre Nicolae.