Aventură cu pui şi soldaţi

Printr-o relaţie la care n-am sperat vreoda­tă, într-o sâmbătă norocoasă am ajuns să fac rost de pui. devăraţi! Adică din cei care ciu­gulesc, cârâie şi se... în baia mea, pentru că nu aveam unde să-i cazez.

Copiii făceau scandal ca să oprească asasinarea puilor. Îi doreau ca animale de companie în sufragerie, pe canapea, pe pat, ba unul mai plin de muşchi a sărit pe şifonier apoi, s-a pus pe cucurigat de seară, cocoţat pe spătarul fotoliului în sufragerie.

Acest gest lipsit de respect faţă de munca mea m-a determinat să-i scurtez de cap pe toţi. În baie nu mai puteam intra de doi dintre ei, care ne băteau cu aripile şi ne alungau, mai ales pe mine. De mizerie, nu mai vorbim. Copiii înarmaţi cu hârtie igie­nică um­blau după ei prin toată casa doar-doar vor şterge urmele nesimţirii înaripatelor, în do­rinţa lor de a-i păstra. Mă seca la suflet şi ri­si­pirea hârtiei pe care o obţineam tot la cozi imense.

Aşa că, după ce le-am promis copiilor că vom lua un pisic şi i-am ameninţat că-i voi ţi­ne numai pe legume dacă nu se potolesc, am înş­făcat un lighenaş, un cuţit bine ascuţit şi am început să-i vânez prin casă. I-am prins sin­gură pe toţi cinci, pentru că nu aveam nici cel mai mic ajutor de la băieţii care declaraseră grevă. I-am îndesat în lighenaş, ţinându-i cât mai strâns şi am ieşit în stradă, ca să găsesc un asasin.

M-am postat în tâmpla blocului, pe dru­meagul ce scurta drumul către staţia de autobuz, la vânătoare de amatori. Aş! De unde până atunci poteca improvizată era plină de oameni care treceau din şi către staţie, acum toţi ocoleau pe aleea asfaltată şi nici nu zăreau poteca.

Am stat aşa, preţ de trei sferturi de oră, ca o miloagă, aşteptând vreun bărbat adevărat care să se încumete să-mi taie şi mie puii. Nici vorbă! Băieţii începuseră să scoată capetele la geam şi sunt convinsă că se bucurau de ne­re­u­şita mea. Nu mai spun ce nervi aveam şi cât mă încurajam în gând, ca să fac faţă, în si­tu­a­ţia în care aveam să-i tai singură. La cine să ape­lez?

Ca să mai uit de necaz, începusem să-mi fac ordine în idei şi să mă hotărăsc în ce fel aveam să-i prepar. Uite, domnule, ce aventură, cu puii ăştia!, îmi ziceam în gând. Şi-mi făceam curaj.

Cum eram cu mintea aiurea, deodată îmi apare în faţă un grup de patru soldaţi, mai corect, trei soldaţi şi un caporal. Treceau veseli pe trotuar, paralel cu blocul meu, venind dinspre staţia de autobuz. Cu lighenaşul în braţe, mă duc repede spre ei şi, mai mult milogindu-mă, îi rog să-mi taie puii. Le spun pe nerăsuflate că stau de aproape o oră şi nici un bărbat adevărat nu a trecut prin zonă şi îi întreb iar: "Mi-i tăiaţi?" La care caporalul, cu un accent puternic moldovenesc îmi zise: "Da, cum să nu? Şi pi dumneavoastră, vă tăiem, dacă vreţi!", şi întinse mâna după cuţit.

M-au lăsat mască! Pe moment nu ştiam cum să procedez, dar mi-am revenit repede pentru că privirile lor erau atât de limpezi şi feţele atât de binevoitoare, încât m-aş fi lăsat şi eu tăiată.

Fiecare a pus mâna pe câte un pui, l-a pus jos şi cu viteză, cuţitul a alergat de la unul la celălalt încât aproape că au fost tăiaţi simultan. Ultimul a fost tăiat de caporalul care dăduse drumul primului pui tăiat. Au procedat cu o adevărată măiestrie, astfel încât nu s-au murdărit şi au reuşit să se depărteze suficient cât să ajungă iar pe asfalt. Le-am mulţumit, în timp ce se depărtau încântaţi de fapta vitejească.

Acum alergam să recuperez capetele şi trupurile puilor care se zbăteau prin iarbă, dar nu-mi părea rău! Scăpasem de o mare pacoste!

Murdară de sânge şi cu puii în lighean, am urcat până în apartament. Am pus apă la clocotit într-o oală mare şi am început partea cea mai nesuferită şi anume opăritul şi curăţatul penelor. Obosită frântă, am ajuns la faza la care aveam pe masă cinci pui sexi. Nu mai spun ce a urmat cu restul. Dar rezultatul a fost grozav. După ce i-am tranşat, cam în jurul orei 12 noaptea, trei pui au intrat la congelator şi doi au fost puşi la bătaie.

Numai pe copii nu am putut să-i îmbun decât a doua zi, când le-am făcut supa cu găluşte, un minunat ostropel din potroace şi fripturică de pulpiţe şi piept, cu sosuleţ acrişor, cu cimbru şi usturoi pe un piure de cartofi. Ca să nu mai spun de ficăţeii prăjiţi pe care i-au mâncat dimineaţa! A fost o duminică îmbelşugată. Erau încântaţi ca şi mine, dar pentru puţin timp pentru că... au început să mă bârâie la cap cu... pisicul.