x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul Scînteia Radiografii culinare Concursul conservelor pentru iarnă

Concursul conservelor pentru iarnă

de Veronica Bectas Publicat la 17 Aug 2009 00:00 Modificat la 17 Aug 2009 00:00

Aduceam de acasă ce aveam, pentru gustarea de la ora 10:00. "Pachetul" consta într-un sandviş sau un borcănel cu ceva mâncare gătită. Colegele de la alte birouri nu prea serveau... la borcan. Noi eram gos­podine excelente, care găteam la greu şi pregăteam conserve pentru iarnă. Veneam cu mâncare la borcan! Ne adaptam, ne per­fec­ţi­o­nam, ne ajutam. Într-o zi, uneia îi vine ideea să facem un concurs: care a pregătit cele mai bune conserve pentru iarnă. Fără compoturi, dulceţuri etc. Doar mâncare!

În fiecare zi, aduceam un pre­pa­rat. Mai puţin murăturile şi varza, care nu intrau în concurs decât după 15 decembrie. Am făcut o listă de preparate, ca să putem stabili co­rect arbitrajul. Juriul eram tot noi.

Am început cu sucurile de roşii. Fiecare, pe rând, gusta, apoi trecea la cealaltă sticluţă şi aşa mai de­par­te. Eram nouă fete, opt sticluţe erau de degustat! Pe a ta, nu! În prima zi am adus câte o sticluţă cu suc de roşii. După degustare, jumătate dintre participante au avut vizite ur­gente atât la buda noastră cât şi la cele de la etajele de mai jos. După re­zolvarea urgenţelor s-a stabilit că cel mai bun suc de roşii a fost al meu, pentru că nu avea nici un conservant, nici zahăr, nici sare. Natu­ral, doar fiert!

A doua zi am adus legume con­ser­vate. Întâi cele pentru ciorbe şi mâncăruri. Pe primul loc a fost Ma­r­iana, cu un amestec pentru cior­be de roşii, ardei şi zarzavat în saramură, a doua Evelina cu amestecul de rădăcinoase pentru ciorbe, la sa­re. Au venit la rând conservele. Mai în­tâi cele în suc de roşii. Prima: Eve­lina cu legumele asortate în suc de roşii. S-a trecut la cea mai dură probă: preparatele gata pregătite, doar să fie mâncare din borcan. Aproape toate ştiam care va fi campioana, dar nu s-a gândit nimeni să renun­ţe la concurs, pentru ca să nu rateze degustarea. Lozinca era: "Fiecare cu borcanul!"

Ne-am prezentat, pe rând. Lili a venit cu o tocăniţă de legume. Bu­ni­cică. Mariana, cu o fasole boabe. Mda! Toni, cu spanac. Bunicel. Flo­ri­ca a adus mâncare de dovlecei. Bu­nă. Gina, mâncare de bame. Bi­ne făcută. Sanda, mâncare de vi­ne­te. Mda! Tanţa, mâncare de fasole soia. Bună. Eu, mâncare de co­no­pi­dă. Bună. Evelina a adus un ghiveci cu sos mult scăzut, tot pe locul unu!

Trecem la proba cea mai grea şi anu­me zacuştile şi preparatele de­o­sebite. E, aici, fiecare  prezenta tot ce putea. Oricâte! Fără limită! Frica cea mai mare o aveam de Evelina care ne turtea fesul şi elanul, în fie­care an, cu ceva nou. Au mers la greu zacuştile de vinete şi de ciuperci. Unele aveau componentele tre­cute prin maşina de tocat, altele doar uşor strivite, altele mai iuţi, altele mai dulci, mai cremoase... Am ieşit pe locul întâi! Apoi, Lili a adus un fel de felii de gogoşari copţi, într-un sos bestial. Un fel de ma­rinată groasă la care adaugi, după gust ceapă tăiată fideluţă. Era gro­zavă. Eu, am pus la bătaie arpa­gic într-un sos picant de roşii. Le-am făcut praf şi cu sosul picant, pre­parat după o reţetă a doamnei Me­lian, pensionară! Dar, fasolea păstăi a Evelinei era o bunătate! Ne-a luat!

Mariana a venit cu un borcan de 800 gr, în care erau vârâte bucăţi de peşte prăjit, peste care turnase uleiul fierbinte şi-l închisese erme­tic. Peştele se păstrase foarte bine şi era delicios. E, atunci m-am supărat şi am scos borcanul cu stavrid. Pre­pa­rasem un fel de mâncărică din felii de gogoşari copţi, roşii decojite, ceapă tăiată fideluţă, morcovi raşi, toate înăbuşite, apoi lă­sa­te la cup­tor cât să iasă uleiul la su­pra­fa­ţă. Bucăţi de stavrid (mai bun este cel mic), opărite sau prăjite uşor, scurse bine, puse în borcan astfel: un strat de legume, un strat de peş­te şi apoi un strat de legume până în gura borcanului. Se închide imediat borcanul. Totul trebuie să fie foar­te fierbinte. Borcanele se mai pun în cuptorul cu uşa des­chi­să, pentru o oră, pe o tavă, la foc po­tri­vit. Se lasă la răcit singure, în cuptor. La servire se adaugă usturoi pi­sat şi verdeaţă. Ah, ce le-am avut! Eram bucuroasă că am ieşit la ega­li­tate cu Evelina, pe care o consi­der o gospodină excelentă.

×
Subiecte în articol: radiografii culinare