x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Scînteia Radiografii culinare Concursul conservelor pentru iarnă

Concursul conservelor pentru iarnă

de Veronica Bectas    |    17 Aug 2009   •   00:00

Aduceam de acasă ce aveam, pentru gustarea de la ora 10:00. "Pachetul" consta într-un sandviş sau un borcănel cu ceva mâncare gătită. Colegele de la alte birouri nu prea serveau... la borcan. Noi eram gos­podine excelente, care găteam la greu şi pregăteam conserve pentru iarnă. Veneam cu mâncare la borcan! Ne adaptam, ne per­fec­ţi­o­nam, ne ajutam. Într-o zi, uneia îi vine ideea să facem un concurs: care a pregătit cele mai bune conserve pentru iarnă. Fără compoturi, dulceţuri etc. Doar mâncare!

În fiecare zi, aduceam un pre­pa­rat. Mai puţin murăturile şi varza, care nu intrau în concurs decât după 15 decembrie. Am făcut o listă de preparate, ca să putem stabili co­rect arbitrajul. Juriul eram tot noi.

Am început cu sucurile de roşii. Fiecare, pe rând, gusta, apoi trecea la cealaltă sticluţă şi aşa mai de­par­te. Eram nouă fete, opt sticluţe erau de degustat! Pe a ta, nu! În prima zi am adus câte o sticluţă cu suc de roşii. După degustare, jumătate dintre participante au avut vizite ur­gente atât la buda noastră cât şi la cele de la etajele de mai jos. După re­zolvarea urgenţelor s-a stabilit că cel mai bun suc de roşii a fost al meu, pentru că nu avea nici un conservant, nici zahăr, nici sare. Natu­ral, doar fiert!

A doua zi am adus legume con­ser­vate. Întâi cele pentru ciorbe şi mâncăruri. Pe primul loc a fost Ma­r­iana, cu un amestec pentru cior­be de roşii, ardei şi zarzavat în saramură, a doua Evelina cu amestecul de rădăcinoase pentru ciorbe, la sa­re. Au venit la rând conservele. Mai în­tâi cele în suc de roşii. Prima: Eve­lina cu legumele asortate în suc de roşii. S-a trecut la cea mai dură probă: preparatele gata pregătite, doar să fie mâncare din borcan. Aproape toate ştiam care va fi campioana, dar nu s-a gândit nimeni să renun­ţe la concurs, pentru ca să nu rateze degustarea. Lozinca era: "Fiecare cu borcanul!"

Ne-am prezentat, pe rând. Lili a venit cu o tocăniţă de legume. Bu­ni­cică. Mariana, cu o fasole boabe. Mda! Toni, cu spanac. Bunicel. Flo­ri­ca a adus mâncare de dovlecei. Bu­nă. Gina, mâncare de bame. Bi­ne făcută. Sanda, mâncare de vi­ne­te. Mda! Tanţa, mâncare de fasole soia. Bună. Eu, mâncare de co­no­pi­dă. Bună. Evelina a adus un ghiveci cu sos mult scăzut, tot pe locul unu!

Trecem la proba cea mai grea şi anu­me zacuştile şi preparatele de­o­sebite. E, aici, fiecare  prezenta tot ce putea. Oricâte! Fără limită! Frica cea mai mare o aveam de Evelina care ne turtea fesul şi elanul, în fie­care an, cu ceva nou. Au mers la greu zacuştile de vinete şi de ciuperci. Unele aveau componentele tre­cute prin maşina de tocat, altele doar uşor strivite, altele mai iuţi, altele mai dulci, mai cremoase... Am ieşit pe locul întâi! Apoi, Lili a adus un fel de felii de gogoşari copţi, într-un sos bestial. Un fel de ma­rinată groasă la care adaugi, după gust ceapă tăiată fideluţă. Era gro­zavă. Eu, am pus la bătaie arpa­gic într-un sos picant de roşii. Le-am făcut praf şi cu sosul picant, pre­parat după o reţetă a doamnei Me­lian, pensionară! Dar, fasolea păstăi a Evelinei era o bunătate! Ne-a luat!

Mariana a venit cu un borcan de 800 gr, în care erau vârâte bucăţi de peşte prăjit, peste care turnase uleiul fierbinte şi-l închisese erme­tic. Peştele se păstrase foarte bine şi era delicios. E, atunci m-am supărat şi am scos borcanul cu stavrid. Pre­pa­rasem un fel de mâncărică din felii de gogoşari copţi, roşii decojite, ceapă tăiată fideluţă, morcovi raşi, toate înăbuşite, apoi lă­sa­te la cup­tor cât să iasă uleiul la su­pra­fa­ţă. Bucăţi de stavrid (mai bun este cel mic), opărite sau prăjite uşor, scurse bine, puse în borcan astfel: un strat de legume, un strat de peş­te şi apoi un strat de legume până în gura borcanului. Se închide imediat borcanul. Totul trebuie să fie foar­te fierbinte. Borcanele se mai pun în cuptorul cu uşa des­chi­să, pentru o oră, pe o tavă, la foc po­tri­vit. Se lasă la răcit singure, în cuptor. La servire se adaugă usturoi pi­sat şi verdeaţă. Ah, ce le-am avut! Eram bucuroasă că am ieşit la ega­li­tate cu Evelina, pe care o consi­der o gospodină excelentă.

×
Subiecte în articol: radiografii culinare