Vânat de conserve!

În goana după procurarea de carne, băteam drumuri şi pierdeam timp mult pe la cozi. Un partener de nădejde şi cu relaţii în escapadele mele era vecina Jeni. Fata asta avea trei fraţi şi două surori. Toţi aveau meserii în comerţ sau în legătură cu vânzări în magazine. Vecina era cea care ajunsese prima în Bucureşti şi se făcuse contabilă.

După ce s-a măritat a început să-şi aducă fraţii şi surorile în Capitală. Aceştia s-au căsătorit şi s-au orientat foarte bine în viaţă, acoperind şi prin copii o zonă vastă de relaţii. Doi fraţi erau profesori, care renunţaseră la postul oferit prin nu ştiu ce colţ de ţară şi s-au făcut vânzători, unul la un magazin de mobilă, celălalt era şeful unui magazin alimentar. Al treilea, fost inginer chimist la un combinat, lucra la SANEPID. O soră era fostă inginer topograf, sătulă de stat la cort şi prin primării săteşti, ajunsese în conducerea aprozarelor, nu mai ştiu cum se numea întreprinderea. Ultima, cea mai mică, era şefă la un magazin de confecţii. Îmi plăcea Jeni pentru că era veselă, era citită şi nu minţea. Un tur pe la cumpărături cu ea era pentru mine o adevărată escapadă şi, aproape întotdeauna, învăţam ceva util.

Într-o zi, când mă simţeam mai plină de avânt şi cu dorinţă mare de a face cumpărături, de parcă nu le făceam mereu, o sun pe Jeni şi plecăm la vânătoare. Pe traseul către piaţa mică şi cu produse scumpe la ţărani, din faţa Spitalului "9", mi-a zis Jeni că ar trebui să trecem pe la frate-său, profesorul Gigi, şef de "Alimentara", pentru că i-a zis cumnată-sa că are nişte conserve bulgăreşti foarte bune. "Cu carne?", întreb eu repede. "Nu ştiu, hai, să vedem!" Şi ne-am dus.

Frate-său dăduse apartamentul cu patru camere de la bloc la schimb cu o casă cu patru camere, bucătărie, încălzire cu lemne, curte măricică şi o "Lada". Gospodar fiind, Gigi şi-a făcut o casă superbă cu toate condiţiile de la bloc, folosindu-şi relaţiile până într-acolo, încât a obţinut şi introducerea de gaze pe toată străduţa lor. Şi iată-ne sunând la poarta ferecată a casei. Cumnata ne-a primit veselă şi ne-a poftit în bucătărie, pentru că... gătea. Rapid a adus mai multe borcane. Ni le-a prezentat pe toate. Unul avea vinete în bulion, altul pastă de gogoşari, ardei muraţi umpluţi cu varză roşie, un altul cu ardei iuţi în oţet, cu arpagic murat. Apoi aduse o conservă cu mazăre extrafină românească şi trei conserve chinezeşti, una mică şi alta mare, cu fasole ţucără, şi una mică de ciuperci, de care mi s-au lipit ochii imediat.

Cumnata cea veselă o îndemnă pe Jeni să guste din conţinutul borcanelor. "Ia de gustă, să vezi ce bune sunt! Da' vezi să nu ştirbeşti borcanul, că te omor!", mai zise ea în glumă. "Hai, dragă, că nu sărăceşti dacă ţi se ştirbeşte borcanul!", îi zise Jeni în timp ce desfăcea cu atenţie capacele borcanelor. Eram uimită, pentru că aceste borcane nu erau primite la schimb la magazin. M-a luminat cumnata când mi-a zis că le păstrează pentru conservele de iarnă. Am gustat amândouă. Nu ne-a fost greu să ne hotărâm. Eu am luat pastă de gogoşari, arpagic murat şi din toate conservele. Cumnata ne întrebă de ce nu vrem şi vinetele? Eu am dat-o cotită, dar Jeni îi spuse că nu-i plac pentru că sunt iuţi. Cumnata se uita la noi şi nu-i venea să creadă ce aude. "Păi, ia gustă din mâncarea asta!", şi-i puse sub nas lingura de lemn în care luase din cratiţa de pe foc. Jeni gustă şi-mi dădu lingura. "Bună! Foarte bună! Ai făcut vinete?", întrebă Jeni cu îndoială în glas. "Cum le-ai făcut?", întreb eu repede. "Păi, am pus trei cepe mari, tăiate solzişori, la călit şi doi morcovi raşi. Am luat două borcane, am scos vinetele, am aruncat bulionul în care au stat, pentru că nici mie nu-mi place, şi le-am pus la scurs în strecurătoare. Am curăţat patru cartofi mari, i-am curăţat şi i-am tăiat bucăţi mai groase, pe lung, i-am pus peste ceapă şi, când erau aproape înăbuşiţi, am pus vinetele, o lingură de pastă de gogoşari, o lingură de bulion, apă fierbinte, sare, piper şi usturoi pisat. Acum le bag la cuptor şi când sunt gata le mâncăm cu murături. Frate-tău vrea şi o mămăligă alături", mai zise ea. "Da, dar fata asta nu mănâncă fără carne şi mergem la vânat!", îi zise Jeni. "Mă, poţi să-i pui deasupra nişte slăninuţă prăjită, dacă nu găseşti carne!", mă "consolă"  cumnata. Îmi lăsa gura apă! Am cumpărat şi patru borcane cu vinete, pentru două mâncăruri. "A! Mă, dacă nu le foloseşti, să-mi laşi la Jeni ambalajele, că le ia Gigi!", îmi zise cumnata la poartă.

Cocoşate de atâtea conserve, unde să ne mai ducem după carne?! Halal! Am fost la vânat de conserve! În drum spre casă ne-am pus pe "construit" preparate noi, iar pe cele cunoscute le-am îmbogăţit, adăugându-le parte dintre conservele noastre. Am făcut omletă cu mazăre, cu fasole, cu ciupercuţe... Am făcut... Bine că nu ne auzea nimeni, c-am fi ajuns bucătari celebri şi am fi dat acum mulţimi de autografe pe cărţile noastre de bucate reeditate!