Varietăţi noi de păstrăv

Paul Decei scria în 1989, în Almanahul Vânătorul şi pescarul sportiv, un articol despre noile varietăţi de păstrăv. Astfel cititorii pasionaţi de pescuit puteau afla că "păstrăvul curcubeu existent azi în păstrăvăriile noastre este rezultatul încrucişării dintre cele două varietăţi cu predominanta celei migratoare.

Datorită creşterii speciei în captivitate şi reprodu­cerii ei artificiale, păstrăvul curcubeu şi-a pierdut funcţia reproducerii. Au fost totuşi urmaşi născuţi pe cale naturală în lacurile Ighiel şi în Tăul Spurcat. În apele curgătoare nu se reproduce, cu siguranţă, exemplare de femele fiind găsite la sfârşitul epocii de boişte şi mai târziu cu icre nedepuse. Cea mai indicată pentru creşterea în păstrăvării s-a dovedit a fi rasa Kamloop. Aceasta este autohtonă în lacurile şi râurile tributare lor, situate în partea centrală şi sudică a Columbiei Britanice.

Curcubeul Kamloop prezintă o serie de avantaje faţă de curcubeul nostru, fapt ce-l situează pe primul loc în com­petiţia speciilor indicate pentru creşterea artificială astfel: este repede crescător, înregistrând, bine hrănit şi crescut în păstrăvării cu ape de izvor, greutatea de 500-600 g şi 34-35 cm lungime la numai doi ani de viaţă. Întregul efectiv se hră­neşte şi creşte uniform, ajungând în primul an de existenţă la dimensiunea bună de undiţă, respectiv de la 100 g bucata de sus. Transformă hrana mult mai bine, se pretează la o densitate mai mare decât curcubeul nostru, este mai puţin sensibil la unele boli. Toate caracteristicile de mai sus pledează pentru introducerea lui în păstrăvării în locul actualului curcubeu, dar cu o singură condiţie: să aibă apă cu temperaturi constante".

În păstrăvăria de la Oieşti-Argeş au fost produşi din câteva icre aduse din ţara de baştină (Franţa) reproducători de păstrăv fântânel de munte (Salvelinus alpinus). Primii puieţi au fost obţinuţi în anul 1985. La noi, fântânelul este destinat populării lacurilor alpine. Prima acţiune în această direcţie a fost efectuată în toamna anului 1985, când s-a populat Lacul Călţun din Făgăraş. Acţiunea va continua în anii următori, la data actuală având două ge­neraţii de viitori reproductori născuţi în ţară. În păstrăvăriile Gilău şi Oieşti atinge vârsta comercială la începutul celui de al doilea an de existenţă, cu un an mai de­vreme decât păstrăvul nostru curcubeu. A fost introdus şi într-o serie de lacuri alpine din masivele Retezat şi Parâng încă din primul an al aducerii lui în ţară. Au fost populate cu fântânel lacurile: Slivei, Verde şi Mija din Parâng; Viorica, Florica şi Agăţat din Retezat. La numai un an după populare, fântânelul din lacurile menţionate a fost extras prin pescuit cu undiţa aproape în totalitate. S-a menţinut un număr redus în lacurile din Parâng, situate în perimetrul potecilor turistice şi greu accesibile."

La finalul articolului, autorul îi in­formează pe cititori că acţiunea de aducere a noi specii sau linii de salmonide în scopul producerii păstrăvului de consum sau a populării apelor de munte cu rase repede crescătoare nu s-a încheiat încă. Ministerul Silviculturii din acea vreme, prin specialiştii săi şi prin cei ai institutului de cercetare de profil, făceau tot ce le stătea în putinţă pentru ca apele de munte să fie redate circuitului piscicol cel puţin tot atât de bogat cum era cu doar câteva decenii în urmă, spre bucuria adevăraţilor pescari sportivi de păstrăvi.

Încheiem cu o reţetă de păstrăv în aspic. Se curăţă peştele. Se sărează şi se ţine două-trei ore ca să se pătrundă bine în sare, apoi se fierbe. Se lasă să se răcească bine, apoi se taie cu un cuţit de-a lungul şirei spinării, şira spinării şi oasele se scot cu grijă, apoi se leagă peştele cu aţă pentru a-i da forma iniţială. Se tapetează cu aspic o formă lunguiaţă, ceva mai mare decât peş­tele. Se ornează, apoi se aşază peştele, astfel încât spinarea să fie aşezată în mij­locul formei, cu spatele în jos. Peste peşte se toar­nă aspic până se acoperă bine, apoi forma se ţine la rece. Se toarnă pe un platou şi se serveşte cu un sos de maioneză, sos remu­lad sau cu sos tartar pus în sosieră.