1989: "Orientarea polonezilor este în acord cu Uniunea Sovietică"

În vara anului 1989, în presa occidentală s-a vehiculat ideea că Nicolae Ceauşescu a propus ca unităţi ale ar­matelor statelor membre ale Or­ga­nizaţiei Tratatului de la Varşovia (OTV) să intervină în Polonia, cu scopul de a bloca accesul la putere al liderilor anticomunişti ai Sindica­tului "Solidaritatea".

Informaţia respectivă a apărut în mediile politice şi jurnalistice în contextul în care la Bucureşti avu­se­se loc reuniunea Comitetului Po­li­tic Consultativ al OTV (7-8 iulie 1989). Cu acel prilej, Nicolae Ceau­şes­cu şi-a reiterat poziţia exprimată în anii precedenţi. În opinia sa, pro­pu­nerile sovietice de reformare a sistemului politic din statele membre ale OTV puteau avea consecinţe nefaste asupra întregului edificiu politic creat de Stalin în Europa Centrală şi de Est după cel de-al doilea război mondial. În acelaşi timp, liderul român s-a străduit să-i con­vingă pe ceilalţi conducători ai partidelor comuniste care au participat la reuniunea de la Bucureşti să accepte propria sa viziune referitoare la reformarea OTV. Ceauşescu dorea transformarea alianţei respective într-o structură politico-militară pe care sovieticii să nu o poată folosi în scopul im­pu­nerii unor schimbări politice în statele membre ale OTV.

Opoziţia permanentă manifestată de conducătorul PCR faţă de propunerile sovietice de reformare a OTV a accentuat dezacordurile dintre Ceauşescu şi Gorbaciov. Acestea au atins un punct critic în luna august 1989, când liderul PCUS a fost de acord cu propunerea făcută de generalul polonez Wojciech Ja­ruzelski, referitoare la formarea în Polonia a unui Guvern condus de Tadeusz Mazowiecki - unul dintre liderii Sindicatului "Solidaritatea".

În opinia lui Ceauşescu, Tadeusz Mazowiecki "este cunoscut ca antisocialist, în strânsă legătură cu cercurile imperialiste reacţionare".

Cedarea de bunăvoie de gene­ralul Wojciech Jaruzelski a func­ţiei de prim-ministru unui lider al Sindicatului "Solidaritatea" a fost considerată de Ceauşescu o eroare gravă. Acesta a propus imediat tuturor liderilor statelor membre ale OTV să se întâlnească pentru a discuta despre subiectul respectiv şi pentru a adopta măsuri în consecinţă.

Propunerea respectivă nu a fost acceptată nici de polonezi, nici de sovietici. În şedinţa din 21 august 1989 a CPEx al CC al PCR, Ceau­şes­cu a declarat că "orientarea po­lo­ne­zilor este în acord cu Uniunea So­vietică şi cred că se poate spune chiar mai mult, adică este chiar la sfaturile Uniunii Sovietice. Însă, după pă­rerea mea, sfaturile sunt gre­şite, nu corespund intereselor Po­loniei, nu corespund cauzei so­cia­lismului în Polonia, pentru că ele deschid calea «Solidarităţii», care este, aşa cum s-a demonstrat în deceniul acesta, o agentură a im­perialismului străin, în primul rând a Statelor Unite ale Americii (...)

Deşi nu cunoaştem întru totul situaţia, considerăm că lucrurile sunt foarte grave. În orice caz, Partidul Muncitoresc Unit Polonez se pronunţă pentru a-şi menţine ro­lul important în politică. Sigur, este greu să spunem cum vor evolua lucrurile".

În opinia noastră, atitudinea lui Ceauşescu la şedinţa CPEx al CC al PCR din 21 august 1989 poate fi considerată normală, ţinând cont de idealurile sale.

Având în vedere că, până în pre­zent, nu au fost publicate nici un fel de probe care să dovedească intenţia lui Nicolae Ceauşescu de a solicita trimiterea în Polonia de trupe ale Or­ganizaţiei Tratatului de la Var­şovia, în vara anului 1989, putem afirma următoarele:

1. Ceauşescu a condamnat categoric intervenţia în Cehoslovacia a trupelor statelor membre ale Or­ganizaţiei Tratatului de la Varşovia din august 1968. Acţiunea sa i-a deranjat pe liderii statelor care au trimis trupe pentru înăbuşirea "Pri­mă­verii de la Praga" (URSS, RDG, Polonia, Ungaria şi Bulgaria).

2. Ceauşescu s-a opus categoric ideii de a se trimite în Polonia trupe ale Organizaţiei Tratatului de la Var­şovia în anii 1980-1981, cu scopul de a pune capăt mişcării sociale iniţiate de liderii Sindica­tului "Solidaritatea".

3. În "A.N.-1 Regulamentul ope­ra­ţiilor trupelor de uscat" - document intrat în vigoare la data de
1 oc­tom­brie 1986 - s-au precizat situaţiile în care trupele române aveau dreptul să treacă dincolo de frontiera de stat în cursul unui război, astfel: "Art. 2. Ca­rac­te­ris­ti­cile războiului de apă­rare a patriei dus de întregul popor sunt determinate de conjunctura po­litico-mi­litară în care se des­fă­şoa­ră, sco­purile urmărite, forţele parti­ci­pante, particularităţile geoclima­tice ale teritoriului naţional şi de ca­rac­terul acţiunilor militare des­fă­şu­rate pe uscat, în aer şi pe apă.

Principalele caracteristici ale acestui gen de război sunt: legitimitatea lui, izvorâtă din dreptul sacru al poporului român la libertate, independenţă naţională, su­ve­ranitate şi integritate teritorială; angajarea întregului potenţial demografic şi economic, ştiin­ţi­fico-tehnic, politico-moral şi cultural în lupta îm­po­triva agresorului; desfăşu­rarea ope­ra­ţiilor pe te­ri­toriul naţional, iar în unele si­tuaţii de excepţie, determinate ex­clusiv de necesitatea ur­mă­ri­rii inamicului, şi dincolo de frontiera de stat; conducerea unitară politico-militară de partid a efortu­rilor de război (...) posibilitatea prelungirii duratei războiului, timp în care forţele inamice sunt supuse uzurii şi nimicirii.

Art. 3. Scopul politico-militar ge­ne­ral al războiului de apărare a patriei dus de întregul popor constă în respingerea agresiunii, men­­ţi­ne­rea cu orice preţ a in­te­grităţii teritoriale a patriei şi asi­gurarea libertăţii, in­de­pen­denţei şi suveranităţii na­ţio­nale. El se realizează prin produ­ce­rea unor pierderi mari inamicului, oprirea ofensivei acestuia, câş­ti­garea ini­ţiativei şi trecerea la ofensivă pentru nimicirea, capturarea sau alungarea trupelor agresoare care au reuşit să pătrundă pe teritoriul naţional şi restabilirea inte­gr­i­tă­ţii teritoriale a patriei".

Practic, orice intenţie de de­pă­şi­re a graniţelor ţării de către uni­tă­ţile mi­litare române trebuia aprobată special de Nicolae Ceauşescu şi de Marea Adunare Naţională. Regulamentul A.N.-1 era în concordanţă cu doctrina militară na­ţio­nală, iniţiată de liderul PCR în anii '70, şi cu cele două "Directive ale Comandantului Suprem al forţelor armate ale RS România privind pregătirea de luptă şi politică a armatei", care a intrat în vigoare în 1981, respectiv în 1986.

În plus, din stenograma şedinţei CPEx al CC al PCR din 21 august 1989 rezultă faptul că Nicolae Ceau­şescu a solicitat întrunirea de ur­genţă a liderilor statelor membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. De asemenea, secreta­rul general al PCR a solicitat efectuarea de Eduard Şe­var­dnadze, mi­nis­trul sovietic al Afa­cerilor Ex­ter­ne, a unei vizite la Bu­cu­reşti - pentru un schimb de opinii despre situaţia politică şi socială existentă în Polonia. În documentul men­ţio­nat nu s-a consemnat nici o in­for­maţie în legătură cu intenţia lui Nicolae Ceauşescu de a se tri­mite în Polonia trupe ale OTV.