x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

A căzut Jivkov după 35 de ani de putere

0
10 Noi 2009 - 00:00
A căzut Jivkov după 35 de ani de putere /Reuters


O singură zi a mai durat regimul lui "papa Jivkov" după căderea zidului de la Berlin. În 1989, Todor Jivkov este liderul cu cea mai lungă domnie, 35 de ani. În urma căderii sale are 78 de ani, împliniţi la 7 septembrie. Cariera lui politică în­cepe în 1932, când devine membru al partidului comunist. Se termină la 10 no­iembrie 1989, când este schimbat din toate funcţiile.

O şedinţă a Biroului Politic îl înlătură cu un vot strâns, 6 la 4. Un complot montat cu asistenţa Mosco­vei de câţiva dintre foştii lui fideli. Jivkov a acceptat să părăsească poziţia de şef al partidului. I s-a promis - ca şi lui Husak şi lui Kadar - că va păstra preşedinţia Bulgariei. După demisia din Biroul Politic, are loc plenara CC al PCB,  care trebuia să ratifice alegerea fostului ministru de Externe Petăr Mladenov ca şef al partidului şi să aprobe demisia lui Jivkov.


Todor Jivkov îşi citeşte raportul ca de obicei. Prim-ministrul Gheorghi Atanasov iese la tribună şi anunţă membrilor Comitetului Central că Todor Jivkov a fost schimbat din toate funcţiile pe care le deţine. Surpriză totală. Jivkov părăseşte nervos sala. Nimic nu anunţa o asemenea întorsătură.

Zvonuri circulau la Sofia, dar nimic concret. La începutul anului, într-un interviu, Jivkov declara sigur pe el: "În Bulgaria, nu vor fi alte partide la putere, cu excepţia noastră(...). Situaţia va fi sub control, nu vă faceţi pro­bleme".
Şi în legătură cu propriul viitor: "În primul rând, va trebui să modificăm statutul partidului, ceea ce nu se va putea face decât la Congresul al XIV-lea, în 1992 (...). Aşadar, mă voi putea retrage liniştit la vârsta de 85 de ani". Nu a mai durat un an de la data acordării acestui interviu până când a pierdut puterea.

La auzul veştii demiterii lui Jivkov, mii de oameni au ieşit pe străzi. Centrul Sofiei s-a umplut cu o mulţime de 5.000 de oameni care cântă, scandează. De la moartea Ludmilei Jivkova, fata lui Todor Jivkov, în 1980, nu se mai văzuse o asemenea mulţime. Dacă atunci era plânsă cea care trezise sentimentul naţional şi relaxase puţin spaţiul public, acum era salutată cu entuziasm plecarea unui dictator. (...)

În şedinţa Biroului Politic, cu 6 voturi contra 4, Jivkov este demis. În şedinţa Comitetului Central care urmează, prim-ministrul Atanasov anunţă demiterea sa din toate posturile, nu numai din cea de şef al partidului. În câteva minute, centrul Sofiei este ocupat de zeci de mii de oameni, care salută sfârşitul erei Jivkov.

Iată ce spune un martor: "Încă de la primele cuvinte ale anunţului oficial, oraşul Sofia a explodat literalmente de bucurie. La ferestrele caselor, oamenii strigau şi cântau, trăgeau focuri de armă în aer ca în noaptea de Revelion. Pieţele monumentale din Capitală, obişnuite cu tristeţea macabră a manifestaţiilor comandate de regimul comunist, erau invadate de o mulţime care deborda de entuziasm. De acum înainte, totul părea posibil şi la îndemână o dată ce scăpasem de cel care, cu numai câteva săptămâni în urmă, jura că va conduce ţara până în anul 2000!".

Posteritatea regimului Jivkov, ca peste tot unde un dictator s-a prăbuşit, este plină de euforie şi speranţă în primele zile şi săptămâni. Cu căderea lui Jivkov se încheia prima fază a revoluţiei.
Stelian Tănase, Din volumul Istoria căderii regimurilor comuniste, Bucureşti, Humanitas, 2009, p. 227, 233-234
Citeşte mai multe despre:   special

Serviciul de email marketing furnizat de