Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Românii au aflat cu durere că un mare virtuoz al acordeonului, binecunoscutul Marcel Budală, se stingea din viaţă.
În presa centrală un singur anunţ pierdut printre cele mortuare anunţa în termeni destul de seci în România liberă că acordeonistul s-a stins din viaţă.
Budală s-a născut într-o perioadă prolifică muzicii lăutăreşti, în 1926, la Câmpina. În ultimul pătrar al secolului al XIX-lea, acordeonul era deja cunoscut în toate ţinuturile României. Răspunsurile din anii 1884 şi 1885 la Chestionarul lui Bogdan Petriceicu Haşdeu îi atestă existenţa în 20 de localităţi rurale din judeţele din acea vreme, Botoşani, Covurluiu, Iaşi, Neamţu şi Tecuciu din Moldova, Dâmboviţa şi Râmnicul Sărat din Muntenia, Dolj şi Vâlcea din Oltenia, Tulcea din Dobrogea, Făgăraş din Transilvania şi Caraş Severin din Banat. I se spunea "armonică", "armonic", "armoniu" sau "armonie", "muzică de mână sau armonie". Această largă răspândire duce la presupunerea că instrumentul a pătruns mult mai demult în lumea satelor româneşti, fapt remarcabil, ţinând seama că a fost inventat la începutul veacului al XIX-lea, în anul 1822, de Friedrich Buschmann din Berlin. Venirea pe lume a lui Marcel Budală în vremea marilor creaţii lăutăreşti a fost de bun augur pentru acest gen de muzică, dar şi pentru români. Poseda un simţ deosebit, care îi dădea posibilitatea atingerii unui mare grad de virtuozitate la acest intrument, acordeonul. Deci, prin studiu şi o îndelungă practică de acompaniament a stârnit aplauze peste tot unde mergea, câştigând admiraţia celor care îl ascultau.
Chiar şi astăzi, la atâţia ani de la dispariţia sa, există mulţi care îşi amintesc de virtuozitatea cu care interpreta Hora Bucureştilor. Sandu Alexandru, artist instrumentist la Ansamblul Doina al Armatei, actualmente pensionar, deşi nu face parte din aceeaşi generaţie, povesteşte: "Sigur că îmi amintesc de Marcel Budală, un mare artist, un mare intrumentist. Cred că altul ca el nu se va mai naşte. Toată lumea îşi aminteşte de maniera cu totul specială cu care interpreta la acordeon «Hora Bucureştilor». Numele lui era pe buzele tuturor, iar eu, ca tânăr în plină afirmare pe atunci, îl priveam cu adoraţie. Pretutindeni unde a concertat, Marcel Budală s-a bucurat de un succes deosebit, datorat atât repertoriului său muzical bogat şi variat pe care şi l-a ales, precum şi măiestriei cu care i-a dat viaţă, filtrându-l printr-o fericită sensibilitate artistică, dublată de o virtuozitate ieşită din comun.
Mi-aduc aminte că, în acele vremuri, răsunetul în plan internaţional rar se auzea în ţară, dar faptul că românii erau admiraţi plăcea regimului comunist, care nu pierdea prilejul de a se lăuda cu astfel de succese. Aşa că turneele întreprinse prin Bulgaria, Germania, fosta Iugoslavie, Israel, Franţa nu au făcut nimic altceva decât să amplifice succesele şi renumele lui Marcel Budală", a încheiat Sandu Alexandru.
Marcel Budală a debutat la Teatrul Alhambra din Capitală prin 1945, interpretând muzică populară. Apoi a fost angajat ca solist instrumentist la Orchestra de Muzică Populară a Radioteleviziunii române începând cu anul 1949, unde decenii la rând, anii ’50, ’60, ’70 şi chiar ’80, a continuat seria succeselor. Nu se cunoaşte cu exactitate data la care a fost pensionat, cert este că a cântat la instrumentul său iubit foarte multă vreme. Nenumăratele turnee întreprinse alături de ceilalţi membri din orchestră prin Bulgaria, Germania, fosta Iugoslavie, Israel sau Franţa au dezvăluit lumii un mare artist, care prin maniera în care interpreta repertoriul său bogat stârnea admiraţia profesioniştilor. În paralel cu programele în direct de la radio, alături de lăutarii vremii lui, Marcel Budală cânta în marile restaurante bucureştene muzica clasică din repertoriul internaţional, cu alte cuvinte era capabil să susţină în programul său romanţe, valsuri, polci, mazurci. Marcel Budală este acordeonistul cu cea mai bogată discografie, dar şi un acompaniator al marilor solişti atât instrumentişti, cât şi vocali.
În plină maturitate artistică, el i-a surprins pe toţi cei care l-au ascultat cu via preocupare de a-şi primeni şi îmbogăţi repertoriul. Credea cu sinceritate că fără muncă susţinută nu te poţi menţine. Se întâlnea cu lăutari bătrâni, cu oameni din popor pe care îi asculta cântând şi mai învăţa câte ceva. Dovadă stau înregistrările sale discografice atât de numeroase, ale acestui artist disciplinat, extrem de modest, care a ocupat şi ocupă un loc de frunte printre cei mai de seamă virtuozi ai acestui intrument numit acordeon. Repertoriul său este în marea majoritate unul muntenesc, având în vedere că este născut la Câmpina, dar a preluat şi din cel moldovenesc, respectiv băcăuan. Chiar Ion Drăgoi a cântat cu el în mari spectacole, iar melodiile interpretate intrau astfel şi în repertoriul lui. Meşter al melodiilor lăutăreşti, Marcel Budală interpreta şi melodii din nordul Moldovei, mai mult din centrul ei, dar şi din zona dunăreană şi dobrogeană, cadânească, vlahă (aromână) şi bulgărească. Existau şi cântece din Oltenia în repertoriul său, câteva din jocurile lui de la Calafat, de Urziceni, de la Titu, de la Frumuşani, de la Argeş, de la Breaza sau geamparale.
Gabi Luncă, binecunoscuta reprezentantă a muzicii lăutăreşti, a cântat alături de Marcel Budală la începutul carierei sale. Culmea, primul concurs la care a participat Gabi Luncă a avut loc chiar la Câmpina, iar interpreta şi-a amintit de marele artist cu nostalgie: "Meseria aceasta trebuie să o faci cu plăcere şi dăruire, pentru că de acolo îţi câştigai pâinea. Nu ştiam altceva. Eram tare tânără. Se cânta direct la microfon. Nu era ca astăzi. Dacă greşeai, asta era, mie nu mi s-a întâmplat. Dar am văzut cazuri. Mulţumesc lui Dumnezeu că m-am descurcat! De fiecare dată mă încearcă lacrima amintirilor şi retrăiesc fiecare clipă din tinereţea mea. Iar pe Marcel Budală mi-l amintesc ca pe un desăvâşit interpret al acordeonului. O fire deschisă, sinceră, un talent excepţional. Nu poţi uita uşor acei oamenii deosebiţi care ţi-au fost colegi de scenă şi cu care la un moment dat al vieţii tale ai împărţit bucurii şi necazuri", a spus Gabi Luncă.
Pe cât a fost de mare ca artist, totuşi viaţa nu i-a oferit şansa unei vieţi de familie liniştite, cu copii mulţi. Nu există urmaşi ai acestui mare virtuoz.
Era cunoscut şi a fost unul dintre cei mai căutaţi acordeonişti pentru a susţine nunţile tradiţionale.
Marcel Budală a cântat sub bagheta dirijorilor Victor Predescu, Constantin Mirea, Radu Voinescu, Marius Olmazu şi, nu în ultimul rând, Paraschiv Oprea.
În fonoteca radio există piese celebre precum "Cimpoiul", o piesă în care acordeonistul imită cimpoiul cu ajutorul unei tehnici speciale, denumită în termeni muzicali glissando, procedeu de trecere rapidă, la instrumentele cu coarde sau la pian, de la un sunet la altul prin alunecarea unui deget, respectiv a unghiei degetului arătător peste toate sunetele, dar şi Jocul de la Cobadim, Sârba de la Odobeşti, Sârba de la Drăgăşani, Geamparalele de la Murfatlar, cele de la Tropraisar, Hora Cucu din Moldova.
