Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Înainte de 1989, cele mai multe cărţi inspirate de România tratau fie despre Dracula, fie despre Ceauşescu. Acestea din urmă erau mai ales biografii, scrise la comandă, pentru îmbunătăţirea imaginii conducătorului PCR.
Prin urmare, avem puţine mărturii sistematice, extinse despre România ultimului deceniu comunist văzută prin ochii unui străin. "Călătorie în România" de Andrew MacKenzie s-a vrut, în intenţia declarată a autorului, o carte destinată turiştilor. Nu însă o carte realizată după modelul ghidurilor care dau liste de restaurante, de obiective turistice şi preţuri, ci o carte care să îndemne la explorarea locurilor necunoscute şi neatinse de turismul de agenţie, de negăsit în reclamele turistice: o Românie secretă, "adevărata Românie". Autorul britanic a vrut să reflecte traiul cotidian al oamenilor din aceste părţi: cum muncesc, cum îşi petrec timpul liber, care le este nivelul de educaţie, cât câştigă şi cum se roagă. Andrew MacKenzie nu era la prima carte despre România. Mai publicase şi "Ţara lui Dracula", volum de factură istorică, apreciat inclusiv în România pentru acurateţea informaţiei.
Documentarea pentru "Călătorie în România" s-a făcut fără oprelişti, scria MacKenzie în prefaţă. I-a vizitat pe oameni la ei acasă, a mers în fabrici, şcoli, universităţi, la redactori-şefi ai ziarelor maghiare şi germane, la întruniri religioase. L-au însoţit permanent şi pretutindeni un translator (profesor român de engleză) şi un şofer. Pentru bunăvoinţa regimului de la Bucureşti britanicul avea şi o explicaţie. Fusese perceput drept un autor obiectiv, care distinsese clar între personajul lui Bram Stoker şi figura istorică a lui Vlad Dracul. În prefaţa cărţii, MacKenzie mai susţinea că nu a avut nici o clipă senzaţia că întâlnirile sale au fost regizate de autorităţi. În timpul vizitelor la o fabrică anume, mai spune el, se hotăra pe moment ce voia să vadă. I s-a întâmplat uneori să aleagă anumite gazde, iar proprietarul i-a deschis în pijamale. Fapt care ar fi atestat autenticitatea experienţei.
Despre România ca destinaţie turistică, MacKenzie a dat câteva repere interesante: sute de mii de turişti străini în anii '60, aproximativ opt milioane în 1981. Dintre aceştia, 80% proveneau din statele socialiste, iar restul din Vest. Dintre străini, cei mai mulţi turişti erau germani şi englezi.
Printre locurile vizitate de autor menţionăm: Delta Dunării, unde insistă asupra aspectelor insolite legate de viaţa pescarilor şi asupra atracţiilor naturale, oraşul Constanţa, de unde relatează episodul exotic al prânzului cu imamul, Bucureştiul şi împrejurimile (o expoziţie de cadouri primite de preşedintele Ceauşescu de la conducătorii statelor pe care le-a vizitat, biserica Patriarhiei grav afectată de cutremure şi aflată în plină restaurare, viaţa de noapte a Capitalei, prilej cu care a remarcat că multe restaurante erau prea scumpe pentru buzunarele românilor, cluburile cu programe ce se apropiau de standar-dele internaţionale, mormântul lui Vlad Dracul de la mănăstirea de la Snagov), bisericile de lemn din Maramureş, Sibiul, Clujul, mănăstirile din Moldova, Oltenia şi centrala de la Porţile de Fier.
Pentru cititorii occidentali, MacKenzie a relatat aspecte insolite ale vieţii de zi cu zi: sacrificarea porcilor în preajma Crăciunului, o tradiţie pentru români (prilej de a compătimi bietele creaturi), plăcerea cu care chelneriţa Gina primea complimentele transmise prin interpret, generozitatea multora dintre gazdele sale, oameni simpli, anumite caractere, precum Ilie Harcă, a cărui tinereţe nonconformistă şi agitată a lăsat locul unei vieţi aşezate şi confortabile.
Nu cunoaştem gradul de implicare al autorităţilor române în apariţia volumului. Dar bănuim că a contrabalansat semnificativ imaginea negativă a României în Occident în anii '80. Redăm fragmente din această carte, apărută în Anglia, la Editura Robert Hale.
Citește pe Antena3.ro
