x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Bancuri la cozi

0
Autor: Veronica Bectas 14 Noi 2009 - 00:00
Statul la cozi era un obicei, dar uneori era o adevărată relaxare. O să ziceţi că m-am ţăcănit! Nu, încă! Da, în ultima vreme, pe la cozi se spuneau cele mai grozave bancuri. Şi sunt convinsă că printre noi erau destui "ochi albaştri şi timpane", dar rezonau şi ei, plictisiţi de rapoartele de tot... pe care trebuia să le întocmească. Unii chiar participau activ.

Într-o zi, făceam o coadă la "nimic" sau la "pleasnă", cu mai multe persoane din di­fe­rite categorii: doamne, babe, domni, moşi şi altele. Eu eram la "altele", întrucât nu aveam o ritmicitate în participare, nici a doamnă nu prea arătam, dar nici a moş.  
Aşa stând lucrurile, după ce am înjghebat o discuţie despre ţoale, am fost trecută la subcategoria "fată dragă" din categoria "altele". Atmosfera se încinsese şi s-au stârnit discuţii pe teme mai apropiate sufletului şi stoma­cului. O babă îşi freca, din când în când, genunchiul stâng. O doamnă a întrebat-o dacă o doare. Bătrâna i-a zis că nu o doare, dar nu-l mai simte. Un domn sobru a bombănit zicând că, dacă stă la cozi tot timpul, normal că o doare. Doamna se întoarse spre el şi-i zise: "Femeia a zis că i-a amorţit, nu că o doare!". Fapt pentru care, domnul foarte înalt şi sobru a privit-o de sus şi i-a zis: "O să amorţească de tot şi o s-o ducă pe targă ca în bancul ăla!". Doamna s-a întors spre mine şi-mi zise: "Care dracu' banc?". L-am stârnit din priviri pe domn. "Ăla în care un bătrân era pe o targă şi-l cărau sanitarii. Bătrânul i-a întrebat unde-l duc, iar ei i-au zis că la morgă. Şi moşul le-a zis că nu a murit încă, dar ei i-au zis că mai e drum până acolo!", i-a spus bancul domnul într-un stil cât se poate de plat, după care a aşteptat ca cineva să reacţioneze. Aş! Doamna n-a percutat, iar eu cunoşteam bancul.  

Dar, fără să-şi dea seama, schimbase cursul discuţiilor şi au început bancurile. Mai întâi cele tematice, adică cele cu subiecte în jurul hranei. Un bătrân a zis primul: "Mama lui Bulă moare. E dusă la morgă şi i se spune băiatului că a murit pentru că avea lipsă de vitamina C. «Cum dracu' să-i lipsească vitamina C când ea mânca numai legume: cartofi, varză, cartofi, morcovi, cartofi, chiar şi un măr?!», întreabă şi se minunează Bulă. «Băi, zice ăla de la morgă, vitamina C de la Carne, nu de la legume şi mere!»". Unii s-au hâhâit, alţii au zâmbit, doar. Apoi a spus bancul în care popa o trimetea pe mama lui Bulă în loc cu verdeaţă. Bulă a sărit ca ars şi i-a zis popii să n-o trimită acolo, pentru că de la prea multă verdeaţă a murit femeia.

O doamnă cu un batic mov, care mă făcea să mă abţin cu greu să nu spun bancul cu "pu­ţin mov", a zis cu voce joasă: "Intrăm în pos­tul Crăciunului. Mâine e Lăsatul secului şi mai putem mânca de dulce. Pe urmă e de post!". Ha! Atât ne-a trebuit! "Păi până acum de ce-ai mâncat madam? Că nici la restaurant nu au ce să dea, în afară de fulgi de cre­veţi!", o repede domnul cel sobru. "Da, domnule, da... trebuie şi credinţă, puţină sme­renie, la om!", îndrăzni femeia. "Să te sme­reşti dumneata, că eu m-am săturat de sme­renie! Gata!", mai zise omul plin de nervi.

Moşul cu bancul zise: "Vă spui unul cu morcovi. Un om întrebă doctorul: «Bre, e adevărat că cine mănâncă morcovi are ve­derea bună? - Sigur, ai văzut dumneata iepure cu ochelari?»", şi începu să râdă. S-a hlizit şi baticul mov, a hârcâit şi sobrul. Le-am spus şi eu, un banc cu pui. Încep: un tip se duce la restaurant şi comandă pui fript şi cartofi prăjiţi. Aici, domnul cel sobru îşi dă ochii peste cap, ca să-mi arate că-i poveste. Continui şi spun că tipul cheamă chelnerul şi-i zice: "Puiul ăsta nu este bine prăjit! - Şi cum aţi dedus asta? Nici nu l-aţi gustat! - Îmi înghite cartofii!!!". Ha! Toţi au izbucnit în râs. Tensiunea s-a dezamorsat şi domnul cel sobru a zis: "Poate ne-o băga ceva pui, tâm­pi­ţii dracului!". A avut gura aurită! Au băgat pui în magazin şi draci în toţi, pentru că au început să se îmbulzească de au uitat de smerenie, iar singura credinţă nu era decât aceea de a ieşi din magazin cu puiul în sacoşă. "Curat", "tâmpiţii dracului"!
Citeşte mai multe despre:   special

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de