Bucureşti milenar, un "dibaci făurar" ţi-a făcut cer de cleştar!

Pentru Radiodifuziunea Română, parte a Radioteleviziunii Române, luna martie a anului 1989  însemna inaugurarea unei noi emisiuni cu tematică "40 de ani de la trecerea la organizarea pe baze noi, socialiste, a agriculturii, la cooperativizare: poli­ti­ca agrară a partidului nostru, aplicare creatoare, consecvent revoluţionară a principiilor socialismului ştiinţific".

Se difuzau, de asemenea, emisiuni dedicate zilei de 6 martie sub generi­cul "Pe temelia revoluţiei din august 1944: 6 martie 1945-6 martie 1989", dar şi emisiuni care pregăteau ziua de 23 august 1989 (45 de ani de la Elibe­rare), cu titlul: "România în anul 45 al revoluţiei şi construcţiei socialiste". Continuau, totodată,  emisiuni consacrate, precum "Drumuri de inimă şi de ţară", asupra căreia ne oprim în acest articol. O călătorie pe unde radiofonice prin fascinanta şi socia­lista Românie. Cam aşa aş descrie, în  puţine cuvinte, esenţa emisiunii "Dru­muri de inimă şi de ţară". Difu­zată sâmbăta, la orele 12:00 şi 18:00, pe programele II şi III ale Radio Româ­nia, aceasta presupunea o călătorie pe un itinerariu cu mari valenţe formative. Strânşi în jurul aparatului de radio, copii, părinţi şi bunici urmau să se lase fascinaţi, de voie, de nevoie, de "gran­doarea societăţii româneşti mul­­ti­la­teral dezvoltate", într-o ascensiune fulminantă spre comunism.

Într-una dintre emisiuni, difuzată la 25 februarie, la ora 12:00, Elisabeta Iosif le propunea ascultătorilor cinci subiecte, de fapt tot atâtea destinaţii ce aveau rolul de a mobiliza, încă o dată, marele avânt muncitoresc: me­troul bucureştean şi patru localităţi de poveste (Câmpulung Muscel, Miercurea Ciuc, Poiana şi Herculane). Conform tiparului bine încetăţenit, emisiunea începea cu o pledoarie pentru realizările minunate ale societăţii româneşti comuniste.

"Impresionanta forţă constructivă dintr-o perioadă care a marcat profund toate structurile societăţii ro­mâ­neşti de la Congresul al IX-lea şi pâ­nă azi se materializează în marile ctitorii ale acestor ani, ele însele repere is­to­rice ale mesajului nostru ascendent. Ele se numesc Canalul Dunăre-Marea Neagră, Transfăgă­răşanul, me­troul, hidrocentralele de pe Lotru, Dunăre şi Argeş, marile platforme industriale sau milioanele de apartamente ale oraşelor noastre reînnoite într-un limpede grai al faptelor eroismului nostru actual, capacitatea dintotdeauna a poporului român de a-şi mobiliza forţele vitale ale existenţei sale." Cu siguranţă, aceste rânduri v-au trezit ceva amintiri. Metroul este privit şi astăzi drept unul dintre elementele de vârf ale perioadei comuniste. La 16 no­iembrie 1979 erau inauguraţi aproape 9 kilometri de linie, care deserveau cele şase staţii de la Timpuri Noi la Se­mănătoarea. Vagoanele de tren erau realizate ex­clusiv în România, iar staţiile puteau fi considerate drept mo­derne pentru acele vremuri, accentul fiind pus pe funcţionalitate. Ritmul de lucru trebuie să fi fost şi el remarcabil: 1981 – şase staţii, 1983 – alte cinci, în 1984 – doar o staţie. Au urmat doi ani – 1986 şi 1987 – cu un număr-record de staţii: opt, pentru ca în 1989 să se dea în folosinţă alte şase. La sfârşitul lunii februarie 1989, muncitorii de la me­trou se străduiau să depăşească planuri şi termene, urmând să dea în folosinţă, într-un timp-record, Magistrala III. Şi asta, se constata în emisiunea Radioului na­ţional citată, "cu atât mai mult cu cât secretarul general al Partidului Comunist Român, to­va­răşul Nicolae Ceau­şescu, s-a implicat personal în împli­nirea unor lu­crări foarte dificile, iar în fe­lul acesta con­cepţia româ­neas­că pusă în faţa unei premiere absolute a demonstrat că poate şi, prin urmare, a învins cu brio".

Trei tineri, aleşi după anumite criterii uşor de descifrat, povestesc des­pre ce înseamnă să fii martor al acestor prefaceri care vor schimba pentru totdeauna destinul poporului român: inginerul Ion Manea (şeful unei brigăzi de la Magistrala III), Alexandru Boscov (secretarul Organizaţiei de tineret de la Secţia de lucrări miniere) şi Mirela Ghiţă  (secretarul cu probleme organizatorice al Comi­tetului UTC al Metroului).

Pentru început i se dă cuvântul to­varăşei Mirela Ghiţă, pentru a nuanţa cadrul profund comunist în care se desfăşoară lucrările la metroul bucu­reştean: "Şi de această dată, secretarul general al partidului, tovară­şul Nicolae Ceauşescu, în magistrala expu­nere de la şedinţa comună a Plenarei Comitetului Central al partidului, a organismelor democratice şi a celor de masă şi obşteşti a reliefat pregnant, în spirit revoluţionar, un autentic program de acţiune şi viaţă pentru popor, pentru tineretul pa­triei, pornind de la realităţile dezvol­tării societăţii, de la imperativele ma­jore ale noii etape în care ne aflăm şi mi­nunatele şi luminoasele perspective şi orizonturi ce se deschid viitoa­rei generaţii a României socialiste.

Aceste realităţi, exigenţe şi impe­rative, reliefate de secretarul gene­ral, ne cer pregnant şi nouă, tineri­lor, să ne reorganizăm munca şi via­ţa după noile coordonate ale exigenţei, ale întăririi spiritului revo­luţionar, ale unei participări mai active, mai implicate în prefacerile ce au loc, în special în sfera acti­vi­tăţii productive. Uteciştii din Întreprinderea Me­troul Bucureşti, la fel ca toţi ti­nerii patriei, s-au angajat să-şi sporească participarea, să-i con­fere dimensiuni edificatoare, implicare mai activă în rezolvarea proble­me­lor producţiei, de atingere şi de­pă­şire a vitezei medii de înain­tare în subteran, rezolvând totodată com­plexele probleme ce apar." Aflăm astfel că tinerii nu numai că s-au implicat activ în lucrările din sub­teran, dar au şi demonstrat capa­ci­tatea de a trece peste obstacole ce puteau fi considerate la prima ve­dere ca fiind insurmontabile.

Mai mult decât atât, datorită idei­lor creative, au fost scurtate, evident, termenele de producţie. Astfel, conform previziunilor lucrarea la Ma­gistrala III, începută în luna aprilie a anului 1988, urma să fie încheiată la data de 23 august 1989. Ce alt ca­dou mai măreţ putea fi oferit mare­lui conducător de ziua naţională a RSR? Timpul-record în care urmau să fie încheiate lucrările, deosebit de dificile, a necesitat găsirea celor mai bune soluţii, atât din perspectiva con­struc­torilor, cât şi a proiec­tan­ţilor.

Tinerii muncitori au fost cei care au găsit rezolvarea multor probleme. După cum spunea inginerul Ion Manea (şef brigadă la Staţia Obor), "s-a creat în cadrul brigăzii un spirit de emulaţie, mulţi dintre muncitori, majoritatea tineri, venind cu pro­puneri care ne-au ajutat să depăşim momente grele. Spre exemplu, substaţiile de tracţiune (o parte importantă a metroului) erau amplasate în parcajul rutier Moşi­lor. Execuţia lor însemna un important volum de muncă manuală. Prin soluţii originale, s-a realizat mecanizarea a 80% şi scurtarea termenului de execuţie cu două luni."

Un alt exemplu de devotament şi înalt spirit creativ este dezvăluit de Alexandru Boscov, secretarul Organizaţiei de tineret comunist (UTC) de la secţia de lucrări miniere. "În octombrie 1987, înainte de darea în folosinţă a Magistralei II, aveam de betonat un gol tehnologic în tronsonul dintre staţiile Unirea şi Victoriei, lucrare care ar fi durat în mod normal cinci zile. Dar timpul nu ne permitea. O echipă formată din 12 tineri, lucrând în condiţii deosebite, a terminat lucrarea în 22 de ore, muncind fără oprire." Iată şi angajamentul tinerilor muncitori români: "Noi, toţi constructorii, ne-am angajat în faţa secretarului general Nicolae Ceauşescu să terminăm cu un devans important cei 9,4 km şi cele 6 staţii aferente ale acestei magistrale până la 23 august. Făurind această importantă ctitorie a epocii în care trăim, împlinim unul dintre cutezătoarele programe ale Partidului Comunist Român, împlântând în solul patriei o importantă construc­ţie pentru trecut şi viitor."

Un moment muzical, încheie suge­stiv emisunea. "Anul 2000 nu e de­parte/ E de-ajuns ca mâna să o-ntinzi/ Şi din zborul care ne des­parte/ Măreţia-n palmă s-o cuprinzi. / Bucureşti 2000, cel mai mândru  tu vei fi/ Vârsta ta e oricând tinere­ţe,/ Bucureşti milenar, un dibaci făurar/ Ţi-a făcut cer de cleştar."