Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Bancuri ● Anecdote
Pe vremea lui Ceauşescu, iese un timbru cu chipul său.
Se duce Ceauşescu, deghizat, la un oficiu poştal, să vadă cum se vinde timbrul.
– Nu se vinde, spune funcţionarul.
– De ce?
– Nu se lipeşte.
Cere Ceauşescu un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi-i arată funcţionarului:
– De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte!
– Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea ailaltă.
Ceauşescu era la Neptun. Se scoală într-o dimineaţă mai devreme, iese pe terasa cu privelişte la mare şi spune:
– Bună dimineaţa, Soare!
– Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu!
Uimit şi topit de plăcere, îi spune Leanăi ce i s-a întâmplat!
A doua zi dimineaţă se scoală împreună cu Leana, ies pe terasă şi:
– Bună dimineaţa, Soare!
– Să trăiţi, tovarăşe Ceauşescu, eu sunt căpitan State, maiorul Soare a fost ieri de gardă!
Un reporter occidental îl întreabă pe Ceauşescu:
– Am auzit că în România e frig în case. Aşa e?
– Da, dar n-a murit nimeni din cauza asta.
– Dar am auzit că nu e nici mâncare?
– Da, dar n-a murit nimeni de foame.
– Şi am mai auzit că trebuie să te baţi ca să prinzi un loc în autobuz când te-ntorci de la serviciu?
– Da, dar nici din asta n-a murit nimeni.
– Atunci, domnule preşedinte, de ce nu încercaţi cu cianură?
Din caietul grefierului
Mi-am zis că ne potrivim. Eram în divorţ, era şi dânsa în divorţ, de unde să-mi dau seama că nu e serioasă?!
Pârâtul e aşa cum se şi observă: o persoană foarte sensibilă, debilă chiar. Ei bine, reclamanta nu pierdea nici o ocazie să-l umilească. Până şi la cinema făcea comentarii cu voce tare despre formele artiştilor. Chiar eu am fost cu ei la un film cu Orson Welles…
Un criminal şi un ratat. Asta e pârâtul! Trei crime are la activ: pe mama, pe fetiţă şi pe mine însămi.
Pomul de pe hotar a fost mărul discordiei.
Minte, onorată instanţă, se poate verifica la faţa locului. Nu e măr, e nuc.
În mod eronat, instanţa de fond a dispus evacuarea, considerând că eu, ca locatar, organizasem un chef monstruos. În afară de spargerea câtorva sticle şi ferestre, a fost o petrecere foarte civilizată.
Amândouă sunt ambiţioase. Când soacra i-a luat paltonul de blană înapoi, nora i-a strigat că tot
n-o să-l poată purta, că e cât un butoi. Dar şi soacra i-a răspuns: "Decât să ţi-l las, că eşti ca o scobitoare, mai bine îl fac hăinuţă pentru căţel!".
La închidere n-am mai ieşit din magazin, întrucât la raionul de mobilă existau posibilităţi de a rămâne peste noapte.
În toată perioada cercetată, 15 ani întregi, cu excepţia celor patru condamnări penale la care nu are rost să ne referim, cercetaţii au dus o viaţă cinstită şi modestă.
– Înainte de masă trimiseserăm fetiţa să cumpere două prune şi două corăbii.
– Prunele doreaţi, pesemne, să le consumaţi la desert, dar corăbiile?
– Nu, ţuica "două prune" ne trebuia ca aperitiv, iar pentru desert lăsam vinul "cu corăbii".
– În ziua necazului eram îmbrăcat c-o bluză mai largă. S-o fi agăţat, cine ştie cum, de poşeta pe care partea civilă pretinde că i-am smuls-o.
– Tocmai pentru că pârâtul o iubea foarte mult, a ajuns să n-o mai ia de nevastă.
– Cum aşa?
– Când dânsa se pregătea să dea la facultate, a ajutat-o atât de mult să înveţe, că până la urmă a reuşit el. Ei, şi dacă a reuşit, cum să vă spun…
Pârâta pretinde că sunt neserios, dar eu vă spun că am fost un nefericit. Cu prima soţie am avut patru copii, dar ne-am dat seama că nu ne înţelegem. Cu actuala soţie n-am decât trei copii, dar mi-am dat seama că nu prea e gospodină. Iată, am găsit o femeie cu care, deocamdată, mă înţeleg foarte bine.
Paltonul este bine croit, reclamantul e croit greşit. Aşa că eu, în calitate de croitor, n-am nici o vină.
