Mulţi dintre noi iubim muntele, mai ales în anotimpul când moara văzduhului cerne din belşug omăt. Dar el îşi are legile lui nescrise. Într-o ascensiune este nevoie nu numai de entuziasm, ci şi de prudenţă.
Cei care călătoresc pe nesfârşitele poteci înzăpezite nu sunt singuri! Au muntele, dar îi au şi pe salvamontişti, oameni care supraveghează în permanenţă zonele cu afluenţă turistică. Salvări montane s-au efectuat dintotdeauna în ţara noastră dintr-un spirit de solidaritate umană, dar organizare numai de aproape douăzeci de ani, de când a luat fiinţă Salvamontul. De atunci, salvamontiştii scriu o adevărată epopee a muntelui. Există în prezent 30 de echipe Salvamont, care cuprind peste 400 de alpinişti şi schiori foarte buni. În viaţa de toate zilele, ei sunt muncitori, medici, cabanieri, ingineri, asistenţi medicali, profesori, studenţi etc. Oameni cu un înalt simţ umanitar, care-şi dedică timpul liber unor activităţi nobile, oameni care asigură un epilog fericit unor întâmplări care puteau deveni tragice. Salvamontiştii trebuie să fie în primul rând buni sportivi, curajoşi, dârji, să-i iubească pe oameni, pentru că sunt perioade când nu mai ştiu ce e somnul, sunt zile în şir când patrulează neîncetat pe crestele munţilor, prevenind accidentele. Este de remarcat acest voluntariat la efortul intens al echipelor de salvare montană. Căci nu este uşoară împingerea saniei-targă ("Akja") sau coborârea unor stânci verticale cu victima muntelui legată de corpul salvamontistului. Ei n-au voie să greşească. Anual, la începutul lunii februarie are loc Raliul naţional Salvamont, când se verifică pregătirea tehnică a echipamentelor din toată ţara. Este o competiţie în care echipele simulează o acţiune de salvare reală, o luptă cu secundele. Acţionând adesea în anonimat, aceşti oameni minunaţi ai muntelui au o singură pasiune: omenia.
Citește pe Antena3.ro