Când uiţi acasă fişele cu "preţioasele indicaţii"

În ritualul propagandistic al "Epocii de Aur" se aflau la mare preţ relatările "de la faţa locului" ale vizitelor de lucru în ţară şi ale întâlnirilor secretarului general al partidului cu oamenii muncii de la oraşe şi sate.

Reportajele cu pricina erau realizate de (anumiţi) ziarişti, dintre care nu puţini erau condeieri de calibru, oa­meni de meserie care se străduiau - pe cât puteau şi ei! - să iasă din şabloane brevetate şi din standardele omologate. Circula, pe atunci, cu referire directă la materialele oficiale din presă, butada: "Un stâlp de telegraf din Piaţa Palatului este un brad frumos din Munţii Bucovinei trecut prin mai multe vize succesive".

Tot la fel de adevărat este şi faptul că multe gugumănii - zise şi... publicistice - erau născocite, ba chiar vedeau lumina tiparului, datorită excesului de zel al unor "vigilenţi de profesie", porecliţi "propagandişti cu cotiere", care se credeau superiniţiaţi în tainele zeilor din Olimpul conducerii superioare de partid şi de stat.

Asemenea personaje aveau întotdeauna la îndemână carneţele cu notiţe, în care colecţionau, cu grijă sacerdotală, indicaţii preţioase, teze de o inestimabilă valoare teoretică şi practică, idei-forţă ale gândirii sociale, economice şi politice...

Iar dacă se nimerea - iar în ultima vreme se nimerea tot mai des!!! - ca un asemenea "iniţiat" să deţină şi o funcţie de conducere într-o redacţie, atunci tevatura lua proporţii de uragan. Nimeni nu putea purcede într-o asemenea deplasare, împreună cu "Cel Mai Iubit", decât după ce fusese temeinic instruit de către a-toate-ştiutorul din dotarea instituţiei.

S-a nimerit ca la o asemenea "vizită de lucru", în cadrul căreia Tovarăşul urma să se întâlnească şi să aibă un rodnic dialog de lucru cu oamenii muncii - dacă nu mă înşel, pe la Craiova - în alaiul oficial de presă să fie cooptat şi colegul nostru de la Scînteia tineretului Alexandru Stroe (din pă­ca­te, trecut prea repede în lumea umbrelor!), băiat pe cât de serios - la prima vedere, pe atât de hâtru şi de mucalit - în realitate. După ce, "la conducere", i-a fost comunicată sarcina de mare răspundere, Sandu a fost luat în primire de şeful său de secţie, un personaj hiperobtuz, vanitos şi ciufut. Preţ de trei ceasuri, acesta i-a dictat reporterului ad-hoc o grămadă de fleacuri, menite, chipurile!, să îl orienteze şi să îl lămurească.

Toate fiind, de fapt, locuri comune ale propagandei zilei. Cuminte şi ascultător, Sandu a notat, cuvânt cu cuvânt, 12 pagini de indicaţii... pentru o pagină şi jumătate de reportaj "în direct".
A urmat inevitabila întrebare a şefului:
- Ai ceva nelămuriri?

Sandu a ridicat spre şefuleţ o privire plină de candoare:
- Cu ideile de bază, sunt în clar. Vorba e însă de unde iau bani de teren, fiindcă e 4 şi jumătate, la casierie s-a închis, iar acasă nu am bani de-ajuns.

Şefuleţul, cunoscut ca un "Titircă inimă rea" al redacţiei noastre, a oftat din rărunchi şi s-a hotărât:
- Bine, să mergem la CEC să scot nişte bani.

Zis şi făcut! Au mers la CEC în Dorobanţi, a scos şeful vreo 500, după care Sandu l-a privit cu ochi miraţi şi întrebători:
- Oare mi-or ajunge?

Învins în luptă dreaptă, şefişorul a mai scos 200.
A doua zi, acelaşi şefişor umpluse redacţia cu laudele lui despre ce " reportaj de atmosferă" o să transmită "omul nostru". Toată lumea aştepta cu sufletul la gură bomba de presă. Pe la vreo zece şi jumătate, fetele de la "reţeaua locală" îl căutau de zor pe şefişor. La telefon era, fireşte, Sandu! Ca să facă mai mare impresie, şefuleţul l-a luat în şagă:
- Cum stăm, Sandule? Ai şi gătat de scris marfa? Le luăm maul ălora de la Scînteia?

Calm şi meticulos, după cum îi era felul, Sandu i-a răspuns:
- În principiu, totul e OK. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a fost foarte mulţumit de rezultatele vizitei şi ale întâlnirii cu oamenii muncii. A rostit o cuvântare care a fost  îndelung aplaudată, cu fierbinte entuziasm de toţi parti­cipanţii.

A făcut apoi o mică pauză, a tras aer în piept şi a reluat:
- Ar mai fi însă ceva: mi-am uitat acasă notiţele cu indicaţiile de la CC, aşa că te rog să mi le mai dictezi o dată.

Sfârşit la propriu, dar şi la figurat, şefişorul a scăpat receptorul din mână.

De prisos să mai spun de ce a doua zi Scînteia tineretului a pu­blicat doar reportajul AGERPRES de la vizita de lucru!